„Diferența dintre școala clasică și școala on-line e diferența dintre bibliotecă și rebus. Școala on-line e un abandon școlar nemărturisit”. Cu nemărginită modestie, am citat din mine.
De la școala on-line s-a trecut la școala în vacanță. Nu e nicio vacanță. „Ăștia” au închis școlile. Când ziceai cuvântul „ăștia”, burghezia roz de pe centurile de socializare, tefeloazele fară lecturi, vorbitorii de giboneză corporatistă cu biblioteca în telefon aveau un singur argument: „Teoria Conspirației”.
Toată istoria e o conspirație. Întâi au fost conspirațiile și pe urmă războaiele. Conspirația e precum concurența, e un factor de progres. Și desemnarea unui candidat pentru alegerile prezidențiale sau pentru postul de primar e o conspirație. O parte a partidului susține un om, o facțiune pe altul. Și atunci conspiri, adică îți lucrezi adversarul. Știți cine alimentează, azi, „Teoria Conspirației”? O alimentează tocmai cei care o combat.
Puteți uita povestea cu vacanța. Școlile s-au închis, deși omul cel mai inteligent din Guvern e ministrul Învățământului. Dar nu hotărăște el.
Bă, a voastră e, bă, „Teoria Conspiratiei”! Voi îi împingeți pe copii să creadă că o pandemie reală e o conspirație. Ca să fiu rău, pluseriștii pot să fie mai deștepți decât cineva doar scoțându-l de la școală. Și la ce e bună școala? Premiul Oscar îl iei dacă ajungi ministru al Sănătății fară să faci studii de specialitate sau măcar de alte specialități – cartofi franțuzești, cartofi natur cu mărar și echivalenta neurochirurgiei, musacaua. Ministru nostru e pe fast food și fast school.
Generația în vacanță va fi mai slab pregătită decât pletora pluseristă pentru că nu are nicio curiozitate. A văzut deja tot ce e mai rău. Mulți copii se întreabă „cine ne va da liceul înapoi?”
Prima zi de liceu. Când te dai flegmatic, dar faci pe tine de frică. Avem un actor. Îl știm toți. A fost erou principal într-un film despre liceu. De atunci a mai prins multe roluri, e celebru, e bogat, bravo lui! Dar orice ar face, va rămâne actorul din filmul de pe liziera adolescenței cu tinerețea. Nu-l compătimiți. Așa suntem toți. Am realizat multe lucruri bune sau chiar importante. Dar steagul pe culmile frumosului l-am pus doar când eram în liceu și când am devenit părinți.
În anii ’90, Generația mea o avea ca icoană pe eroina Rezistentei anticomuniste, pe Elisabeta Rizea, care a făcut pușcărie. Din 2010 încoace, generația anticomuniștilor la seral o are ca icoană pe o malaca analfabetă care a băgat oameni la pușcărie.
