Spre sfarsitul vietii sale, Emil Cioran a spus ca „peste 50 de ani, Notre – Dame va fi moschee”. Au trecut vreo 30 de atunci, iar Cioran n-a gresit foarte mult. Daca nu va fi refacuta cu francul francez, Notre – Dame va deveni, in 2040, sediu de corporatie. Acelasi Cioran s-a distrat in anii ’70, spunand „azi eram singurul alb din vagonul de metrou.”
Notre – Dame a fost profanata si la revolutia franceza. Si a incercat sa o salveze Victor Hugo, in urma cu vreo 190 de ani, cand a scris „Notre – Dame de Paris”. Scriitorul national a iubit Vechea Capitala a Lumii (Parisul) mai mult decat toti marii conducatori ai Frantei. Victor Hugo a scris Notre – Dame de Paris pentru a apara Catedrala. Iar neomarxistii au auzit doar de Cocosatul de la Notre – Dame si de cocota Esmeralda. Victor Hugo a fost un patriot adevarat pentru ca a facut cu „pana” lui (n-avea bani de tastatura) ceva concret pentru tara sa. I-a redat demnitatea. De ziua nationala a Frantei, pana si curvele purtau jartiere si cocarde tricolore. Iar cand a murit Victor Hugo, cocotele din Montmartre si-au pus fundite in doliu peste tot si au refuzat sa faca perversiuni.
Scuzati digresiunea, dar de 24 de ore toata lumea mananca bors pe langa subiect si m-am gandit sa bat si eu campii si campiile Elizee, fiindca am putina gratie. Cateva cuvinte si despre Macron. Le infig intre ghilimele, veti vedea de ce. „Macron este o Coca Cola hamburgerizata cu care multinationalele au manjit matricea culturala a Frantei. Ousorul francez si gaina galica (mamaia Brigitte) trebuie sa dispara urgent de la Palatul Elysee!” Are Macron vreo vina pentru ce s-a intamplat? Evident ca nu. Tocmai de-aia am pus ghilimele, ca sa intru in logica romaneasca. La noi a cazut Guvernul in urma unui foc, nu-i asa?
Am fost contemporan cu destule evenimente ce vor fi consemnate de istorie, dar tragedia de la Notre – Dame m-a mistuit afectiv la fel ca 4 martie 1977 (cutremurul de la Bucuresti) si atacul terorist de pe Promenade des Anglais. As mai putea adauga vreo trei momente funeste, dar nu vreau, fiindca am vazut ca, in Postul Pastelui, neosocialistii din corporatii nu spun ca Notre – Dame de Paris, San Pietro din Roma, Santa Maria del Fiore din Florenta sunt Coloanele Crestine, Emblemele si Testamentele Culturale ale Europei. In schimb, acesti tovarasi atei s-au apucat sa injure Catedrala Mantuirii Neamului.
Nici eu nu sunt (mult) mai breaz, cand vine vorba despre Notre – Dame, insa am scuze. Sau gasesc scuze, in fine. Am fost saptamana trecuta la Paris. Dar in Notre – Dame n-am intrat din 2010. Dintr-un motiv foarte simplu. Cele mai importante opere de arta ale Frantei se afla in alte sanctuare. Statuile de la Notre Dame au fost mutilate in timpul Revolutiei Franceze. Catedrala si-a pierdut si clopotele initiale, cu exceptia Gros Bourdon. Iar aceste mutilari suferite de Notre – Dame i-au facut pe prezentatorii televiziunilor noastre sa zica, in direct, ca „statuetele au fost scoase din Catedrala”. Statuetele sunt in sufragerii. In catedrale si in parcuri sunt statui. Statui. Statui. Auzi, statuete! Statuete, da, statuete, adica oamenii mici scot din ei prostii monumentale. Dar asa se intampla daca Larousse a fost inlocuita de Wikipedia si daca am ajuns sa ne inchinam la multinationalele unde corporatistii vin la „job” in uniforma: haine inchise la culoare, trotineta electrica, rucsac pe cocoasa si lampas de miner pe capatana. Si Parisul e plin de trotinete calarite de robotei prevazuti cu lampas de miner si rucsac. Dar Pietele au nume de oameni politici, de bancheri (din aia vechi) si de industriasi cu vocatie pentru mecenat. N-ar scrie si francezii, pe o cladire, „aici locuieste nu stiu care CEO de la multinationala, care vine la <<job>> cu trotineta, cu rucsacul, cu lampasul de miner pe freza si are zero la suta actiuni.” Dar ce figuri face paduchele, ce figuri!
