Fiindca dileala face prozeliti, pe facebook este foarte sustinuta o profesoara de romana, care a mazgalit ca ea nu-i de acord ca „Baltagul” lui Sadoveanu sa mai figureze in programa scolara, pentru ca le transmite elevilor ideea ca-i normal ca barbatul sa-si bata nevasta. Siguuuuur, scoatem toate textele suspectate de „violenta domestica”(aoleuuuu, ce distractie!), renuntam si la arhaisme, si la regionalisme, si vorbim ca spalatii cerebral de la SNSPA. E bine asa? Dar de ce sa nu eliminam si razboaiele din manualele de istorie? V-as propune chiar sa-i prezentam luminos doar pe iluminata Merkel si pe luminosii, chiar fosforescentii refugiati.
Uhuuuu, eu scriu de vreo zece ani ca bruxellezii si corectitudinea politica n-au produs decat datorii bancare, dar nu ma credeti. Profa Ninoooo- Ninoooo ar trebui sa recomande, nicidecum sa boicoteze, „Baltagul”, fiindca Vitoria Lipan e femeia unisex, adica pe gustul bruxellezilor. Nu mai stiu ce scriitor a spus ca Vitoria Lipan ar fi un hermafodrit. Sadoveanu a fost cel mai talentat prozator roman, dintre cei harnici. Dar nici el nu stia sa construiasca femei, asta-i pacatul literaturii noastre. Avem doar blegute si cochete. Totusi, lui Sadoveanu i-a iesit Vitoria Lipan, adica femeia – recuperator. Eu am alta problema cu Vitoria Lipan si Sadoveanu. Ce facea Vitoria, cand pleca ea in turneele alea (ha, ha, turnee, tanti Vitoria era un fel de Halep!), cu devotatul ei caine, asadar, ce facea Vitoria daca o apuca menstruatia pe drum? Intreb, fiindca imi imaginez ca-i greu sa faci pe maratonista si pe smardoaica, atunci cand te loveste ciclonul.
Sunt gata sa-i dau dreptate profesoarei Ninooo – Ninooo, cu o conditie. Sa eliminam si Scufita Rosie, pentru ca eu am prieteni care iubesc animalele si nu sunt de acord ca lupul din poveste sa se intoxice alimentar cu carne de bunica. Ma intorc la Vitoria Lipan si la cainele ei, fiindca am o intamplare. O stiu de la marele ziarist Ion Cupen, Dumnezeu sa-l odihneasca! Daca a inflorit-o Cupen, e infloritor – imbarligator si articolul meu. Redau istorioara in forma verbala bruta, in care mi-a lasat-o nea Johnny. „Hai sa-ti spun care-i diferenta dintre mine si Mircea Dinescu! La inceputul anilor ’80, a aparut o lege idioata, ca nu poti sa lucrezi in presa daca nu esti membru de partid sau n-ai facultate, iar membru de partid in presa nu te facea fara facultate, ceva de genul asta. S-a gasit o portita. A aparut pentru noi o grupa la Stefan Gheorghiu (SNSPA de azi, n.m.). In situatia asta mai erau multi. Mircea Dinescu, Nistorescu (si a mai pronuntat Cupen cateva nume sonore, dar au trecut 20 de ani si le-am uitat, n.m.). Examenul de romana l-am dat cu unul Tarlea. Mi-a zis ca am nota 8, dar daca vreau 10, sa-i spun cum il chema pe cainele Vitoriei Lipan. M-am fastacit, am ramas cu 8. Tarlea i-a lansat aceeasi provocare lui Dinescu. La care Dinescu, exploziv ca intotdeauna: „asta-i intrebare? << Cum il chema pe cainele Vitoriei Lipan?>> Tarlea, asa il chema, Tarlea!”
