As putea sa ma bag la tentative de silogisme. „Romanii n-au sustinut-o pe doamna Kovesi, dar strainii au sustinut-o. Iar ea va avea oare mila de straini? Ca de romani n-a avut mila”. Sau „niste romani din Parlamentul European au votat impotriva doamnei Codruta si n-a fost frumos. Dar alti romani din Parlamentul European procedau elegant cand votau impotriva Romaniei?” La ce-ar folosi acrobatiile astea?
Se intampla lucruri mai importante. Tara e inundata cu furtunul liric. Prestigiosul critic literar Alex Stefanescu a scris ca doamna Kovesi „este demna”, „sclipeste de inteligenta”, „are simtul raspunderii si curaj”, „foloseste limba romana cu siguranta si precizie” si „ma mandresc cu ea ca roman”. Domnule Stefanescu, sunteti promitator, mai trimiteti! Dar trebuie sa mai exersati ca sa-l prindeti pe Vadim. N-aveti talentul lui, asta e. Cu multa munca, insa, veti reusi sa scrieti poezie omagiala onorabila. Va dau o tema pentru acasa, din Vadim. „Este fiica prea iubita/ A acestui brav popor,/ De luceferi strajuita/ Si de steagul Tricolor. / E Elena Ceausescu,/ Suflet nobil si vibrant,/ Mama buna, om politic/ Si prestigios savant.”
Bravo, Alex, bravo, Vadim, sunt multumit de voi! Dar e cazul sa intru in actiune. Liniste, vine profesionistul! „Codruta a invins. Dupa atata ura si venin/ A iesit fumul alb pe Vaticanul nostru carpatin.” Uhaaaa! Daca ar fi stiut Ceausescu sa ma exploateze, nu mai faceati voi revolutie.
Dar fiecare dupa posibilitati. Unii au comparat discursul Codrutei (incercarile ei, pe alocuri izbutite, in limba romana) cu victoria Simonei Halep la Roland Garros – fiindca Roland Gargarros e Cristian Tudor Popescu. Eu m-am bucurat ca pentru aurul olimpic al Mihaelei Penes. Va rog sa cautati poza Mihaelei Penes, de la JO Tokyo 1964! Ce bine seamana aruncatoarea de sulita cu aruncatoarea de catuse!
Foarte mult mi-a placut si un domn de la Rezist, care si-a tatuat LCK pe umar. Impresionant! Eu cunosc o baba care, de emotie, a varsat o lacrima in paharul in care isi tine proteza.
Dar stiti cum putem sa le dam lovitura decisiva – napraznica romaneasca! – bruxellezilor? Tot eu sa vin cu ideea, tot eu sa va scot! Ar fi frumos sa organizam nunta lui Cristian Preda cu Traian Radu Ungureanu. Si repede, pana in mai, cat mai sunt baietii europarlamentari. Se inteleg din priviri, va lesina lumea cand vor aparea brat la brat, dioptrie langa dioptrie. Amandoi se misca derutant. Preda, cand se duce, zici ca vine. Iar Ungureanu pleaca, pleaca, pleaca, dar de fapt – hooooop! – se intoarce. Nas de cununie va fi Monica Macovei. De una singura, pe sistemul european parinte spiritual 1 si parinte spiritual 2. S-ar putea ca parintele spiritual 1 sa fie ramas de aseara, iar parintele spiritual 2 – confuz de alaltaieri. Basescule, tu nu vei fi invitat! I-ai facut europarlamentari pe Ungureanu si Preda, dar ei nu te mai halesc. Trebuie sa intelegi situatia. Amandoi sunt barbati bine, iar frumusetea le fagociteaza fidelitatea, ca sa ne exprimam ca intre intelectuali, nea Traiane!
