Ieri a fost deschiderea anului scolar. La TVR, prietenul meu Dorin Chiotea a avut in studio o neoactivista, care ne-a vorbit despre „Era digitalizarii in scoala” si despre „Finlanda, model de excelenta in domeniul digital”. Sper ca Dorin a chemat-o ca s-o faca de panarama.
Tanti tinea teoria asta la televiziunea publica a unei tari care are cel mai rapid internet (necesitati de neopropaganda intensiva) din Europa si cele mai mici salarii, in IT. Intr-adevar, finlandezii au renuntat sa predea scrisul de mana in scoli. Ei nu au nevoie sa lase biletele in usa colocatarilor de bloc – „de ce m-ai inundat, scorpie?” – pentru ca distantele dintre case sunt foarte mari. Finlandezii arboreaza un steag, ca sa afle vecinii ca s-au intors la domiciliu. Steagul e varianta veche a telefoniei mobile (Nokia va spune ceva?) si foarte veche a comunicarii pe net. Nu glumesc. Am fost in Finlanda, in 2005. Cateva sute de ani sub Coroana Suedeza, cateva sute sub Rusia. Chipurile oamenilor sunt ca vremea. Ma abtin de la comentarii despre clima, ca sa nu jignesc oamenii. „Fantomatica si orbitoarea lumina a Nordului”, despre care povestea Curzio Malaparte in romanul „Kaputt”, „arde orice semn de viata”. Fiecare finlandez are sauna acasa, dar asta cred ca stiti. Pentru ei, sauna poseda si valoare spirituala. In spatiile dogoritoare, menite sa contrasteze cu dezastrul meteo din exterior, au loc petreceri, nunti, teambuliding-uri si nasteri. In restaurante, in barurile unde se fac concursuri rodeo – dar nu pe cai mecanici, ci pe reni mecanici ! – exista mese de cazino. Am vazut mese de Black Jack, cu crupieri, in gara din centrul capitalei Helsinki si mi s-a povestit ca se gasesc minitripouri chiar si pe spargatoarele de gheata. Finlandezii sunt insingurati, iar jocurile de noroc si internetul reprezinta tratamente impotriva incremenirii. Un alt specific national este corabia. In toate expunerile posibile. In miniatura, pe birouri, sau in reprezentari generoase, in catedrale. Apropo, le-au trantit rusii o catedrala ortodoxa sa-i sature. Uriasa. In mijlocul Helsinki. Alooo, domnii propagandisti, aici nu-i vorba despre comunisti, ci despre Imperialismul tarist! Corabia nu a capatat importanta unui insemn religios, dar finlandezii stiu ca ea i-a salvat in istorie. Asa cum Romania este comparata, din punct de vedere al formei, cu un buchet de flori sau cu o pasare, Finlanda este asemanata cu o Doamna, lacul Ladoga (impartit cu Rusia) fiind lacrima de pe obrazul femeii triste si blonde. Din camera hotelului unde eram cazat se vedea flota de spargatoare de gheata. Si as fi vrut sa cred ca si Laponia, de unde vine Mos Craciun. In Laponia, la vreo 800 de kilometri de Helsinki, zburda „cangurii Finlandei”. Renii! In 2005 am mancat pentru prima data friptura de ren. „Ritualul de toamna al macelaririi renilor e un fel de Paste al laponilor. Renul este Hristosul laponilor”, scrie tot Malaparte.
Ce avem noi in comun cu finlandezii? Poate faptul ca renii nostri sunt copilasii, pe care legetebistii vor sa-i sacrifice in tabere gratuite de indoctrinare. „Finlanda, model de excelenta in domeniul digital”, auziti ce mutanti a creat neomarxismul! Dar de ce nu ne-am infrati cu Finlanda si din ratiuni de limba? Ce conteaza ca limbile latine, chiar si cele slave si celtice, se potrivesc cu idiomele fino – ugrice precum ursul si elanul cu plantatia de maslini?
