Pe prima pagina din „Craii de Curtea – Veche”, Mateiu Caragiale aminteste despre „prietenul meu Uhry”. Acesta era ziaristul Uhrynovsky, roman de origine polona, care a facut cariera la Paris. Despre Uhrynovsky a scris si Arghezi. Eu am luat povestea din cartea „Drumul cel mai scurt catre tine insuti”, de Dan Ciachir. Uhrynovsky i-a suparat pe multi domni cu stare din Franta, asa ca s-a incercat cumpararea lui. N-a tinut manevra. Omul castiga bine. Atunci, soparlosii au vrut sa-l compromita cu femei. Era un familist convins. Pana la urma, i-au gasit slabiciunea. Ii placeau carciumile din banlieu, universul tavernal. Patronul unei bombe de la periferia Parisului era prieten cu seful politiei. Asa ca i-au inscenat ca a furat o sticla de sampanie. I-a varat-o chiar patronul in palton, in timp ce-l ajuta, cu politete de mare amfitrion, sa se imbrace, inainte de a parasi localul. Cum sa fure o sticla un om cu veniturile lui Uhrinovsky? Dar a fost compromis definitiv. Iar Arghezi a tras concluzia ca un om public trebuie sa se fereasca.
In societatea de azi – una fara usi, fara ziduri, o fereastra fara margini – e aproape imposibil ce voia Arghezi. Sa luam cazul Mircea Badea, care a incasat-o de la „motociclist”. Numai motociclist nu era ala, dar despre chestia asta mai jos. Badea sta bine cu banii, n-are vicii, n-are amante. Atunci care e punctul lui slab? Orgoliul. Si pe asta s-a mers, pe provocare. „Daca nu-l putem manji, il ducem in ridicol”. Se stia ca il racaie de cativa ani intamplarea cu motociclistul. Sunt paranoic, nu? Dar ala e motociclist? Sau sportiv? I-a dat lui Badea in barbie, ca Badea nu putea sa-i dea jos ce are pe umeri. Ma refer la cap, desigur, capul il are pe umeri.
Dar bataia pe care si-a luat-o Badea a avut si o parte buna. Pentru ca am vazut, pe facebook, Defilarea Leprelor. Eu am regasit toti ratatii care s-au bucurat dupa sentinta din Dosarul Transferurilor. Orice va zice Badea de acum inainte, va aparea cate un panaramez care va grohai „ai uitat ce ti-a facut motociclistul? Vezi daca esti tare-n gura?” Noroc ca in Romania nu se compromite nimeni definitiv. In maximum sase luni se va uita totul. O precizare. M-am aratat generos cu neglijabilii, cand i-am numit ratati. Ca sa te ratezi, cazi de la o anumita inaltime. Lighioanele astea au cazut din capsun.
Badea este un om de o inteligenta sclipitoare (lotul olimpic al Romaniei, la matematica) si un mare polemist, fara a fi un tip foarte cult. Iar dincolo de emisiune, e un mizantrop. Un cerc mic de prieteni si atat – bravo lui! Din acest motiv, mi se pare impardonabil sa iei o bataie premeditata, nicidecum spontana, in meciul cu neantul. Mircea, te-a batut in cinci secunde unul cu care nu trebuia sa ai de-a face nici trei secunde! Vietile voastre nu aveau de ce sa se intersecteze. L-ai facut mai cunoscut decat daca ar fi ajuns campion mondial la tirimbombiri sau ce face el acolo. De asemenea fiinte nu trebuie sa-ti pese. Sunt ca zurgalaii montati la tastatura, care injura pe internet, sub articolele oamenilor.
Si acum sa trecem la povestea celor cinci secunde. Printre zecile de mii de oameni de caracter, care au mazgalit pe facebook ca Badea „rezista doar cinci secunde”, s-au numarat si doua ziaricioaice de varsta mea. Una e vaduva, iar cealalta are copii la facultate si s-a tavalit prin toate grajdurile politice. Iar eu ce sa fac? Sa menajez o mama si o vaduva, nu? Aluziile astea porcoase sunt demne de o mama si de o vaduva? Zdrentelor!
