Militienii sunt batjocoriti ca medicii. In sfarsit, golania in uniforma a ajuns langa elita profesionala. Dar militienii merita, merita, merita, macar retroactiv si tot merita. In anii ’50, dobitocii si saracanii satelor au devenit activisti si militieni. Iar nepotii lor au votat USR, fac cooperativizarea pe invers. Toti votantii USR ar trebui sa fie examinati psihiatric, ca sa nu mai zgaltaie Romania niste oameni fara niciun fel de temelie. Cultura n-au, dar poseda, compensatoriu, datorii bancare.
Catalin Tolontan scrie documentat (cu exactitate, cu minute si zile, cu ore si orori) despre gunoaiele de militieni care au luat cu japca si la posta niste copile din familii spulberate, niste prepubere ale nimanui. Aici e treaba statului – ce sansa au in viata fetitele orfane sau cu parinti pe care ii baga chiar Tolontan la puscarie, cu anchetele lui. Trecand, azi, peste faptul ca nu o sa-l iert niciodata pe Tolontan pentru otravirea populimii concretizata prin „Dosarul Transferurilor”, ma simt dator sa recunosc ca il apreciez pe acest ziarist sclipitor, care a distrus fotbalul romanesc. Burleanu e al tau, Cataline! Eu sunt cititor de Tolontan, fiindca e talentat, imi plac textele lui destepte, in care se desfasoara eseistic, insa n-am rabdare sa termin rechizitoriile pe care le semneaza in grup, alaturi de toti tampitii si, in special, de toate pedichiuristele din redactie. Asa ca nici nu le mai incep – mi se rupe mie de Condrea si alte tampenii care au netezit partia toxicului si nevotatului guvern Ciolos. Dar ciclul „B.D. la minore si la japca” m-a izbit. Ce gunoaie de oameni, ce prohaburi deschise au creierele cu fermoarul tras! Cu scuze pentru marii criminalisti romani, asa a fost militianul (politaiul) roman inca de pe vremea lui Pristanda. Umil in fata sefilor, aspru cu subalternii, nemernic in raport cu cei anchetati. Viclean. Si mercantil. Pe sume mici. Militianul a fost o teroare. Ma duc la cazuri uriase, neglijand nedrept anonimii. Lui Nichita Stanescu, de pilda, ii era frica de militianul din Piata Amzei, care il ardea, de fiecare data cand il prindea, de o suta de lei, fiindca poetul n-avea buletin. Ce mi-as fi dorit ca Nichita sa aiba tupeul lui Adrian Paunescu! Sau al lui Fanus Neagu. Intr-o seara, cand iesea cu alt scriitor din restaurantul Doina, nea Fanus l-a intrebat pe un militian (prostoboul ii ceruse sa se legitimeze) daca „tovarasa Elena Ceausescu suge p…”. Militianul a fugit, iar prietenul lui Fanus n-a mai iesit din casa trei zile, de teama. La prima intalnire cu fricosul, Fanus Neagu i-a zis „ba, idiotule, tu credeai ca militianul are curaj sa scrie in procesul verbal ce l-am intrebat eu?” Un prieten de-al meu (smecher vechi, Luca Herman, ultimul neamt autentic al Constantei) imi spune mereu „si acum, cand intorc capul si vad un militian, mi-e teama, timp de o secunda, din reflex, desi stiu ca nu mai are nicio putere.” Aici e miza discutiei. Militienii nu mai au nicio putere. Nici macar cei de la rutiera, care au fost intotdeauna baieti buni. Stiu, sunt subiectiv. Echidistanta e o notiune invocata de prosti si folosita de ticalosi. As fi vrut ca ziaristul cu amprenta pe nume Tolontan sa scrie despre abuzurile din Justitie, despre medicii batjocoriti de noii militieni. Infinit mai periculosi – militienii in robe negre! Abuzurile in justitie fac mai mult rau (economic, in primul rand) Romaniei decat analfabetii si ciorditorii bugetari din guvernul lui Dragnea. Intai rezolvam justitia si pe urma ne ocupam de PSD. Tara asta a crescut intre 2000 si 2009, iar pe urma a fost lovita de doua crize. Intai de criza economica si pe urma de mama crizei, adica de abuzurile din justitia controlata. Romania are nevoie de medici, nu de inchizitori.
