Micii si mucii

Dupa prosti nu trebuie sa forezi, sunt la suprafata peste tot, dar am avut impresia ca am gasit un zacamant, colosal de idiotenie in Elvetia. Am inchiriat o  masina din Interlaken (statiune montana), iar mosulica de la ghiseu, un dobitoc de un calm enervant, care va trai minimum 400 de ani, mi-a spus ca pleaca si el in vacanta, saptamana viitoare. „Unde?”. Mi-a raspuns ca la Zermatt. Adica in alta statiune montana.

Daca era destept, nu-l prindea pensia completand formulare la  „Rent a car”, asa ca nu ma asteptam sa aiba bani de  Bahamas. Dar nici sa locuiesti la Sinaia si sa platesti un sejur la Busteni nu mi s-a parut o chestie normala. Pe urma, m-am gandit la recomandarea de a ne evidentia patriotismul, pe timpul crizei, cumparand marfuri bastinase. Primele produse romanesti care mi-au venit in minte au fost micii si mucii. In mediul urban micii sunt vanduti din ce in ce mai putin, pentru ca toti am auzit de dieta, iar licitatii de muci inca nu s-au organizat.

Laptele ni-l imbuteliaza strainii, vinul secular cu care ne dam mandrosi a devenit o borsitura chimica (trei sferturi de litru de apa in care se dizolva o pastila), textile fabricate la noi nu mai poarta nici ceferistele, iar expresia „industria romaneasca — un morman de fiare vechi” o mai pot contesta doar neadaptatii neadaptatilor, care se strang pe 26 ianuarie la mormantul lui Ceausescu. Nici gunoaiele si chistoacele adunate de Prigoana de pe trotuare nu sunt suta la suta de provenienta interna, fiindca n-am mai vazut tigari Carpati, Bucegi, Snagov.

Asa ca nu-i tampit prostul din Elvetia. Noua ne lipsesc pana si deseurile necesare pentru o intoxicare de calitate, iar el se protejeaza pe pajistile alpestre, inhaland mirosul de balegar raspandit de  vacutele mari cat elefantii si un pic mai curate decat martoagele de la Bamboo.

Din volumul in pregatire „Sictir, bagabontilor!” (II)