După ce am măscărit-o pe nevasta lui Macron, foarte multe doamne s-au supărat (degeaba) pe mine. Da, aşa se scrie despre o pedofilă! Dacă un profesor de 40 de ani ar corupe o elevă de 15, nu numai că ar fi gonit din învăţământ. Ar ajunge şi la puşcărie. Vin cu o paralelă Franţa-România. Mai gravă decât mizeria din politică este degenerescenţa acestor societăţi. Înţepeniţii în clişee mă vor acuzade Teoria Conspiraţiei. Aici e Teoria Evidenţei.
Franţa. Pe coperta revistei Garçon, din mai-iunie 2017, apare Macron, la bustul gol, promiţând că va fi un fidel apărător al LGBT. Garçon e revista homosexualilor din Franţa. Presa a amintit des că Macron Garçon trăieşte cu Mathieu Gallet, director al Radio France. Principalul susţinător al lui Macron a fost Laurent Bergé, patronul trustului Le Monde, un homosexual militant, în vârstă de 87 de ani. În tinereţe, Bergé a fost partenerul lui Yves Saint-Laurent. Banii de campanie i-au venit lui Macron Garçon prin bancherii din Londra. Noul preşedinte al Franţei a explicat că doar 2% dintre donatori sunt stabiliţi în Anglia, dar aceşti 2% au dat peste 50% din fonduri. Macron îi spune soţiei „maman”. Zvăpăiata Brigitte a fost profesoara lui de teatru, în liceu, dar, pentru alegeri, i s-a adus şi un profesor de canto, ca să potrivească în corset retoric ţipetele lui de femeie isterică. En Marche este o formaţiune de globalişti şi a fost înfiinţată ca să distrugă partidele tradiţionale. Finala normală era Fillon – Melenchon, dar a fost promovată Marine Le Pen, ca să exclame fraierii „uite, Macron Garçon se luptă cu naţionalistă, să-l ajutăm pe micul globalist!”. Şi Fillon, şi Melenchon l-ar fi zdrobit pe Macron Garçon. În dezbaterea televizată, Marine Le Pen a zis „orice s-ar întâmpla, Franţa va fi condusă de o femeie”. Şi a făcut o pauză. Dar moştenind ceva din inteligenţa tatălui ei, a realizat că l-a făcut homosexual pe Macron Garçon, aşa că a adăugat „o femeie, eu sau doamna Merkel”.
România. Dorindu-se ca populimea să repudieze partidele tradiţionale, televiziile ne prezintă cu insistenţă liderii PSD care provoacă aversiune (Dragnea, Firea) şi caricaturile din PNL (Turcan, Gorghiu, Buşoi). Individul amfibiu şi vâscos Dragnea se dă şi băiat spiritual, tolerant, iubitor al statului de drept, dar e doar un analfabet. Să-i transmită cineva din PSD să nu mai spună „ca şi lider”, „ca şi preşedinte”! Ultima oară le-a băgat în aceeaşi frază! Conjuncţia „şi” e parazitară în asemenea contexte, chiar dacă vrei să eviţi o eventuală cacofonie. Accentuandu-se pe mizeria din PSD şi PNL, ni se sugerează să terminăm cu partidele învechite şi cu politicienii rutinaţi (foştii adulatori ai lui Băsescu îl înjură pe marinar mai rău decât adversarii săi consacraţi) şi să ne orientăm spre globaliştii noştri, spre un En Marche în versiune românească. Acesta ar putea fi USR, dar fără Nicuşor Dan, pentru că şi el a devenit indezirabil, după ce a fost ambiguu în chestiunea homosexualităţii. Dacă Nicuşor va fi schimbat la Congres, USR e noul En Marche. Nicuşor, nu te simpatizez deloc, însă îţi doresc sincer să câştigi alegerile din USR!
