Daca ajung sa aiba cautare in lumea comesenilor cu bani, acordeonistii si alti baieti de taraf se recomanda „lautari de firma”.
Povestile lautarilor de firma sunt adevarate nuvele, prea „talentate” pentru orice autor. Un lautar de firma nu o sa-ti zica, de pilda, ca era sarac – sarac in copilarie. O sa-ti spuna „la noi acasa, care se trezea primul se imbraca.” Fiind un artist contemplativ si cu vise lungi, lautarul de firma nu mai apuca haine. Imi mai vin cateva in minte, dar le-am mai scris. Le repet, fiindca n-am pretentia ca imi stie cineva textele ca pe Tatal nostru. „Ce mare smecherie daca-mi iau trei ani de parnaie? Vara – iarna, vara – iarna, vara – iarna, nu ma dau cu saniuta, nu mananc cirese.” „La noi in cartier, boierii aveau raie.” „In etnia noastra, care era slab se ducea la vioara si la fotbal, care era gras mergea la acordeon si box.” „Io stiu bine germana”. „Ia zi ceva!” „Vruuuuummmm!” si ii frematau falcile ca unui cal impuscat sa nu se chinuie, era elocvent ca Trabantul de la Cotroceni.
Alea cu „am invatat matematica in tramvai, din portofele” si „am invatat franceza pe Litoral” sunt deja slabe. De invatatul francezei fara profesor mi-am adus aminte zilele trecute, cand m-a anuntat un corporatist cu studii pe bune, dintr-o familie de intelectuali, ca „a invatat franceza de pe o aplicatie.” Eu ma iau toata ziua de corporatisti, dar am multi prieteni prieteni printre ei, iar cei destepti recunosc ca acest corporatism nu e capitalism, ci socialism elevat. Cati corporatisti ies din baremul salarial (oricat de ridicat ar fi acest plafon – 3.000 sau 5.000 sau chiar 15.000 de euro pe luna)? Ce, asta-i capitalism? Capitalismul inseamna milioane, riscuri, proprietati, nu viata din salariu si rate. Cand vine vorba despre vot, baiatul care a invatat franceza de pe o aplicatie merge in acelasi stil de autodidact updatat, de lautar de firma. Ultima data a votat USR. Atunci l-am inteles. Multa lume prisese boala pe partidele vechi, care pactizasera, in anumite perioade si sub diverse forme, cu PSD, iar USR avea un lider normal, om cu scoala veche, matematician de prestigiu. A fost curatat, fireste ca a fost curatat, pentru ca roboteii tefelisti urasc tot ce este insufletit. Actualii lideri USR imi aduc aminte de filmul „Jandarmul si extraterestrii”. Trebuie sa-i bati pe spate, ca sa te convingi ca nu-s facuti din suruburi. In comparatie cu ei, Alina Gorghiu sau partial eclozatul Busoi lasa o impresie buna. Vine Craciunul, sa fim generosi: chiar si manifestantul de meserie Malin Bot arata, uneori, ca un om, mai ales in momentele magice cand e suit in duba. Si eu nu obisnuiesc sa rad de oamenii bagati in dube. Dar Bot vrea sa intre in duba, e pe invers fata de bancul cu baietii care au ajutat o batranica sa treaca strada, desi ea nu intentiona sa treaca strada. Toate lucrurile astea sunt distractive. Se petrec, insa, si lucruri foarte, foarte distractive. Exista romani care investesc in imobiliare, exista romani care investesc in arta si exista romani din diaspora care investesc in lautarul de firma Malin Bot.
