Pe vremuri, orice jurist care se respecta avea in birou o reproducere dupa „Justitia urmarind crima“. Prud’hon a pictat „Justitia urmarind crima“ pentru Palatul de Justitie din Paris.
O tanti drapata intr-o rochie rosie infoiata si un vlajgan se pogoara pe Pamant sub forma de Ingeri. Binomul cu aripi, sabii si torte fugareste un veros nebarbierit, ramas in zdrente. Tabloul seamana cu televizorul meu, cand dau pe RTV. „Justitia urmarind crima“ a marcat si societatea romaneasca, si cultura. In romanul „Calea Victoriei“, Cezar Petrescu are o scena cu un ministru al Justitiei din interbelic, care tine o copie a tabloului pe peretele din spatele scaunului sau. Ministrul incearca sa-si convinga un fost coleg de liceu, un magistrat integru si naiv din provincie, sa accepte postul de procuror general. Puslamaua politica vrea sa-si infunde adversarii cu mainile unui fraier dintr-un targ uitat. Considerat scriitor bulevardier si privit cu superioritate de critici, Cezar Petrescu a fost un meserias, din toate punctele de vedere. Intr-o vara, la Cazinoul din Constanta, a castigat 4 milioane de lei. Potrivit lui Oscar Han, Cezar Petrescu a lasat Cazinoul fara bani – „a golit banca!”, exclamau casierii si crupierii – si a plecat insotit de doua surori. In „Calea Victoriei”, doar ziaristii sunt mai onctuosi decat magistralii magistrati ai patriei.
Faceti deja anumite analogii si nu m-am prins eu? Daca le faceti, voi rula in siajul dumneavoastra! Tapaj, tapaj grozav pe facebook pentru ca au fost concediati Malin Bot („Romania Libera”) si Ramona Ursu („Adevarul”), deoarece injurau mogulii pe banii mogulilor. Asa sunt astia fara talent, o au cu eroismul. Nichita Stanescu, un om cu hectolitri de talent, spunea „m-am saturat sa fie injurati comunistii pe banii comunistilor!”. Bot si Ursu nici macar nu injurau cu stil. Injurau scolareste. De fapt, nu injurau, ca pamfetul pretinde virtuozitate. Dojeneau la nivelul unui tocilar paracios de clasa a treia. Acolo s-au oprit si cu lecturile si se observa asta in ferparele socotite articole. Cultura lor e lozinca. Initial, am vrut sa scriu ca au naufragiat in clasa a cincea sau a sasea, dar as fi gresit. In gimnaziu treci prin Balzac si Svejk al lui Hasek, inveti sa dezvolti tema, sa dozezi sarcasmul, sa amorsezi ironia. Nu e cazul. Ingenua Ramona Ursu a postat pe facebook pancarta „Daca dragoste nu e, muie PSD!“. Apropo, „daca dragoste nu e, nimic nu e“ nu-i apartine lui Marin Preda, ci Apostolului Pavel. In fine, dupa ce am vazut mitingul PSD pentru „sustinerea Guvernului” (prostilor, se protesteaza doar Impotriva, niciodata Pentru!), nu pot sa contest ca partidul lui Dragnea merita urarile gingase ale acestei lady care e si o devotata mama. Dar unei pancarte ii prefer intotdeauna un roman. De pilda, „Suge-o, Ramona!”, un succes editorial de Andrei Ciobanu. Lui Malin Bot nu mi-as permite sa-i recomand vreo carte. E un monsieur, desi isi sterge mucii cu maneca. Dumnealui i-as atasa o particula nobiliara, cum au clasicii francezi. La Fontaine, La Bruyere, La Rochefoucauld si Malin La Bot.
