Lansarea candidaturii lui Lupescu m-a impresionat cu 48 de ore inainte de a avea loc. Eu par asa, mai bestie, dar am si momente de sensibilitate.
Sambata, la pranz, m-a sunat Raducioiu. „Te-a cautat Johann, dar nu i-ai raspuns. Vrea Johann sa vorbeasca putin cu tine, sa te invite la lansarea Generatiei noastre”. Nu stiam numarul lui Lupescu din Elvetia. Si m-a incantat ca Raducioiu, eternul copil frumos al fotbalului romanesc, ii spune lui Lupescu – Johann. M-am gandit, ca tot romanul, la mitul neamtului providential, de la Carol I la Herr Werner, dar nu insist. Johann cel cu opt ani de Bundesliga nu trebuie decat „sa redea fotbalului mandria si gloria pierdute”. „Fotbalul se intoarce acasa”, asa cum ne-a anuntat viitorul presedinte al FRF in „Programul Manifest” – o revista excelenta, nu stiu cu cine a colaborat Lupescu, dar i-a iesit. Am vazut un text redactat uman si la obiect despre dezvoltarea si noile orientari ale fotbalului (feminin, de sala si tot asa). Va aduceti aminte cum arata maculatura facuta de actualii politruci din FRF? Mai multe neologisme pe centimetru patrat decat microbi. Aveai senzatia ca singurele prioritati ale fotbalulului romanesc sunt echipa nationala de calusari, echipa nationala de lesbiene si – de ce nu? – echipa nationala de refugiati.
La conferinta lui Lupescu am simtit, pentru prima data in ultimii patru ani, ca „Fotbalul se intoarce acasa.” In anul in care se implineste un sfert de veac de la Cardiff, erau unii langa altii, pe cativa metri liniari, ca intr-un zid asezat inaintea unei napraznice lovituri libere, eroii din meciul cu Tara Galilor, minus Didi Prodan, Dumnezeu sa-l odihneasca pe cel care a fost zambetul Generatiei America ’94! In pandant, pe celalalt rand, ca un suprem omagiu adus unui mare adversar dinamovist, se afla jumatate din Steaua ’86 ( Piturca, Lacatus, T. Stoica, Iovan, Stangaciu). Intrebati-i pe politrucii din FRF ce inseamna Sevilla ’86 si Cardiff ’93! O sa va spuna ca au fost finale Eurovision. Nu e prima oara cand scriu ca, daca vreti sa testati competenta presedintelui FRF in exercitiu, e suficient sa-i aratati doua poze. Una cu Dobrin, alta cu Dan Spataru. Amandoi blonzi, amandoi artisti uriasi, amandoi cu povesti de nopti lungi, alunecand printre crevasele obrajilor. Puneti pariu ca domnisorul Burleanu ar fi in stare sa-l confunde pe Dobrin cu Dan Spataru? Secretarul general al FRF, domnul Visan, n-ar comite nazbatia asta, pentru ca un absolvent de SNSPA (Academia „Stefan Gheorghiu” de tip nou) care se respecta n-a auzit nici de Dobrin, nici de Dan Spataru.
Foarte draguti au fost si diversionistii din presa, care l-au atacat pe Lupescu fiindca a fost Mircea Sandu la lansare. A fost, sigur ca a fost, pentru ca Mircea Sandu are urmatoarele realizari: post pentru Romania in Comitetul executiv al UEFA, bazele Mogosoaia si Buftea (azi sunt in paragina), Campionatul European de tineret 1998 la Bucuresti, finala Europa League la Bucuresti, Euro 2020 (la ultimele doua proiecte a colaborat si Lupescu) si 300 de milioane de euro aduse fotbalului romanesc. Ce au facut detractorii lui Mircea Sandu? Au sustinut condamnarea lui Gica Popescu. Si pe domnul Burleanu, care nu cred ca a ridicat macar un cotet.
In momentul asta, imi vine sa promit ca nu voi mai scrie despre fotbal daca Lupescu nu iese presedinte. Dar nu stiu ce se va intampla si am mai vazut destui batrani ridicoli, asa ca stau cuminte. Lupescu a insemnat ceva din tineretea mea. Si nu vad, fara el la FRF, decat o prapastie definitiva dupa patru ani negri.
