Iohannis – Dancila sau asa arata primavara, armonia, pacea. Miss Videle (Dancila) este o pacifista mai putin stridenta decat Miss Mamaia fara nepoti (sotia sasului elocvent ca un Trabant), dar aceasta inventie a lui Dragnea va asigura linistea lui Iohannis in urmatorii sapte ani.
„Iohannis, sapte ani in Tibet”, asa a titrat Tache, in „National” de ieri, si a intuit just. „Si-a dat jos geaca rosie, a inghitit <<Broscoiul Dancila>> fara cea mai mica grimasa de greata” si de acum poate sa-si faca damblalele de turist. In cazul asta, expresia „lumea e a lui” trebuie tratata exact cum se aude. Lumea e a lui, avioanele sunt ale lui. Doar sandalele pustoaicei Carmen (floricica bate-n 60 de anisori, dar nu-i cad petalele) si tara nu sunt ale lui. Romania ii apartine lui Dragnea. Cel mai inconsistent si mai provincial lider din istoria PSD si-a securizat pozitia, nu-l mai deranjeaza nimeni. Ce conteaza ca vor mai fi priponiti cativa colegi de-ai individului amfibiu si vascos? Dragnea scapa, Dragnea conduce din umbra, Dragnea o intoarce pe Dancila ca pe o clatita cu sorici. Tarancuta cu prenume de om de Stat (Vasilica) a promis ca va urma neabatut(a) programul partidului. Nu nevoile tarii conteaza, ci partidul. Cu vilegiaturistul Iohannis la Cotroceni (mai mult plecat de la Cotroceni), Dragnea va conduce Romania cum vrea el, dar piano, piano, mustaciosul se crede subtil, crede ca nu observa nimeni. Exista si un lucru bun in toata povestea. Frica. Lui Dragnea inca ii e frica si acesta-i motivul pentru care nu va calca acceleratia.
In conditiile in care cateva milioane de oameni au votat PSD si alte cateva milioane l-au votat pe Iohannis ca sa-si vada mustaciosul si Trabantul de smecheriile lor – atunci o sa ma ocup si eu de ce imi place. Scandalul Tolontan – Cozmin Gusa, de exemplu. As fi vrut sa scriu ca e o polemica, dar nu se duce in matca polemicii. „Gazeta Sporturilor” a scris ca baiatul lui Gusa e favorizat la nu stiu ce lot de judo, Cozmin Gusa fiind presedintele federatiei de profil. Actionarul minoritar, dar vizibil de la Realitatea TV a reactionat imediat. Frumos. Pentru copilul tau calci pe sticla zdrobita si pe urma o mananci, sunt de acord, bravo lui Gusa! Dar n-a facut-o smechereste, arghezian. In locul lui, mi-as fi tavalit adversarul prin toata smoala pamfletului si pe urma l-as fi impachetat in spuma adjectivelor ardeiate. Gusa a venit cu insinuari ca Tolontan ar fi securist fiindca ar fi scris, la inceputul anilor ’90, niste articole in revista „Romanul”. Acum pe bune, ce sunt prostiile astea? Si nici nu spunea Gusa, ci raspundea – sanchi! – la intrebarile pe care i le adresau moderatoarele de emisiuni, niste tefeloaze. Am doua vorbe si pentru Tolontan. Mi-a placut ca te-ai enervat, iti sta bine. Dar la fel trebuia sa procedezi si acum doua saptamani, cand Burleanu l-a jignit pe Ovidiu Ioanitoaia. Normal era sa se arunce toata redactia pe neopropagandist, timp de o luna, de la pagina unu pana la pagina zece. Daca nu era Ioanitoaia, voi ati fi montat azi antene prin cablu sau ati fi descarcat pepeni din remorca. Aici nu merge cu deontologeala, cu pastrarea echilibrului, cu nu „facem campanii” si alte lozinci. In asemenea cazuri conteaza barbatia si loialitatea. Nu le-ati avut.
