Intrarea cobzarilor in istorie

Ma bucur ca Andrei Plesu a folosit, intr-un text, cuvantul „cantacios”, pus in circulatie de mine. Stiam ca are bun gust. Articolul domniei sale era despre folclor si manele.

„Cantacios” nu-i din folclor, are autor. Am rimat si eu ca impetuosii Salam si Guta. Pai e frumos, domnu’ Plesu? Daca un intelectual subtire ca dumneavoastra nu citeaza sursele, ce asteptari sa mai avem de la nesimporcii de pe net? Ramanand in hora folclorului, merita salutat primarul pedelist Eugen Antica, din Prajesti, care a hotarat ca strazile comunei sa poarte numele rudelor lui. Exista strada Petrache (tatal primarului), strada Regina (bunica), strada Paulina (sotia). O televizie de stiri l-a sunat pe dezinvoltul om de s(t)at, avertizandu-l ca strazile au, in general, nume de artisti, de luptatori, de personalitati. In momentul ala, nastrusnicul primar a luat foc. „Pai ce, tata n-a fost o personalitate? A cantat la toate nuntile din sat.” Just. Ar fi cazul sa ne cinstim si eroii, si infaptuitorii, si cobzarii locali. Rapsozii se califica la artisti? Bineinteles, tinand cont de masiva raspandire pe care au avut-o „Cantarea Romaniei” si „Floarea din gradina”.

In continuarea interventiei, dezinvoltul nea Eugen Antica a explicat natiunii cui apartine originala initiativa onomastica si edilitara. Nu el a propus intrarea in istorie  a lu’ tac’su. Ideea a venit din partea consilierilor locali, niste persoane de o integritate in afara oricaror suspiciuni. Intrebat daca are rubedenii (nepoti, veri, nasi, fini) in Consiliul Local, nazdravanul a zis  ca „doar un cumatru”. E o delimitare, e o nuanta care atesta independenta apreciatilor consilieri.