AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisIntelectualul roman, umil in fata oligarhului

Intelectualul roman, umil in fata oligarhului

Cartianu, care tine pixul ca pe o coasa tocita si numai intelectual nu e, a mazgalit despre „ziariciul Cristoiu”.

E a doua oara cand acest odangiu al anticoruptiei (al represiunii, de fapt) furgaseste cu dezinvoltura din patrimoniul meu lexical. Intai a subtilizat titlul unei carti, „Sictir, bagabontilor”, ca sa-si incoroneze o infierare cu pretentii de articol. Saptamana trecuta, Cartianu mi-a smuls, cu manichiura delicata ca o desfasurare de gheare, trufandaua „ziarici”, ca si cand ar fi pescuit-o din borcanul cu muraturi ce-i tine loc de cap, de dormeza germinativa a sigurului neant hazliu din presa. Cartianule, lasa scrisul, ca nu merge fara talent! Vorba lui N.D. Cocea: „e greu, e tare greu! De la impulsul mintii pana la varful condeiului e o distanta mai mare decat de la Luna pana la oglinda Marii”. Tu folosesti cuvantul „tenismene” („men” inseamna barbati) si te legi de Maessssstrul Umorissssst sssi Ssssscriitor? Esti jenibil, hapciupalitic si numarator de cornere! Fura-le si pe astea, ca sunt tot ale mele, cum e si „cantacios”! Cat despre Cristoiu, nu poti sa-l faci ziarici dupa ce te-a inventat. Atunci tu ce esti, una dintre multele lui ziariceli?

Eu am voie sa scriu ce vreau despre Cristoiu, fiindca nu-i datorez nimic, nici macar pretuire. In consecinta, il citesc fara placere si rar spre deloc. Dar daca tot ne-a asasinat cu biblioteca, as vrea sa vad un studiu de-al lui despre relatia dintre intelectual si oligarh. Cum s-au purtat prozatorul, poetul, filozoful, pictorul in raport cu oligarhul. Cristoiu a publicat cate ceva pe tema, sa nu mint. Subtirel, subtireanu, subti – subti. Ar putea s-o ia cu sfarsitul. De exemplu, ar fi frumos sa ne spuna cum i-a incurcat el pe Mihai Carciog si pe toti patronii pe care i-a intalnit.

Voi face eu, din cateva tuse, un crochiu numai bun de mototolit. Insist, e ceva la prima mana, documentarea a inceput cand am comandat aperitivul si s-a terminat cand s-a intors chelnerul fara masline.

Oamenii de cultura romani si oligarhii s-au detestat, in loc sa se apropie. Scriitorii nostri, filozofii, pictorii, chiar si cei care pretindeau ca inteleg piata libera, au avut o atitudine stangista. Iar oligarhii i-au tratat ca pe niste insecte de veioza, pe care lumina intii le zapaceste si pe urma le mistuie. Eminescu ii ura pe oamenii cu bani, Caragiale ii escroca, Arghezi se umilea in fata lor si pe urma ii injura memorabil. Pictorii – la fel. Il cobzareau si il dispretuiau pe Zambaccian. Doar Pallady si Tonitza aveau tupeu sa-i spuna in fata ce cred despre el. A mai fost unul, Theodorescu – Sion, dar asta era de o incultura si de o mitocanie feroce. Un Cartianu prevazut, totusi, cu talent. Theodorescu – Sion a mazgalit pe geamul unei expozitii „Interzis accesul cainilor si lui Zambaccian!”

Sigur ca exista si o exceptie. Nae Ionescu. Din acest punct de vedere, mentorul Generatiei Criterion poate fi comparat (boierul Jurgea – Negrilesti a facut-o, in memoriile sale) cu Balzac in raporturile titanului cu Rotschild – Baronul Nucingen din „Comedia Umana”. „In 1936 – 1937, Nae Ionescu i-a mijlocit lui Nicolae Malaxa un import masiv de fier din Germania, de sute de milioane de lei. Palatul pe care i l-a ridicat Malaxa nu era un simplu cadou. Asta pe mine ma umple de admiratie, caci nu-i vad nici pe Blaga, nici pe Iorga, Parvan sau Lovinescu tratand importuri – si inca tratandu-le eficient – cu marii industriasi. Petre Tutea povestea ca, la inmormantarea lui Nae Ionescu, Malaxa a trimis o coroana de flori inalta cat o sonda”, a scris Dan Ciachir. In anii ’30, Nae Ionescu pilota un Maybach, pe strazile Bucurestilor.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
2.935 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger