Inegalabila Loredana Groza

Da, e ca in titlu. Inegalabila. „O artista inegalabila”, cum ar scrie agitatorii mondeni, care descopera „copii secreti” sau „iubiri secrete” si scot la inaintare un „uite!”. „Uite iubita secreta!”. Ca sa parafrazez un poet pe care il vom comemora maine, 15 ianuarie, mii de ani le-ar trebui celorlalti „artisti” ca s-o ajunga pe Loredana, dar important este ca ea se poate autodepasi.

Desi a sarit bine de 40 de ani, Loredana e mai infantila decat solizdele de 20, care, daca pun mana pe o carte, se strofoaca 6 luni sa gaseasca locul unde se monteaza bateriile. Asta a zis-o actorul Milton Berle despre nepotul sau, dupa ce i-a facut cadou un astfel de OZN. Tot intr-o carte, „Mi-e rau la cap, ma doare mintea”, Radu Paraschivescu a nemurit doua cugetari abisale apartinand Loredanei. In prima, „artista” a regandit ginecologia. „Unii sunt atat de prosti ca nu poti sa le bagi in cap nici cu forcepsul”. In a doua, a redesenat harta. „Tu esti din Basarabia? Pe la voi trece Volga. Aaaa, nu mai trece?”. De la sfarsitul anului trecut, trepanata Loredana ma isterizeaza cand sunt la volan. Pe orice post de radio as da, aud ca „urasc sentimentul de gol in stomac si de singuratate”. Poooftiiiim? Sentimentul de gol in stomac? Nu cumva e o senzatie, o stare? Bine macar ca are doua sentimente intr-unul — si de gol in stomac, si de singuratate. Dupa ce scap de acest sentiment complex, aflu ca „de cate ori m-am trezit ca te sun, cu telefonul in mana”. Inversarea etapelor acestei operatiuni este apocaliptica. Bravo, Loredana! Intai te-ai sters la fund si pe urma te-ai asezat pe veceu.