In Romania, niciun politician nu se compromite definitiv

Ultimele stenograme sunt un preludiu blegos al unei campanii electorale cu filmulete deocheate si dezvaluiri  financiare care ar trebui sa devasteze oameni si partide. Vax! In Romania, niciun politician nu se compromite definitiv. Vin cu exemple recente sau mai vechi.

Spre sfarsitul mascaradei Oltchim, se zicea „daca Dan Diaconescu nu aduce banii, s-a terminat cu el si cu PP-DD”. Ete, zbarci! Diaconescu e bine merci, nu i s-a clintit un procent, prosteste in continuare lumea cu „ciocoii au facut si au dres”. In 22 decembrie ’90, Iliescu a spus ca „Nicolae si Elena Ceausescu au intinat nobilele idealuri ale socialismului stiintific”. Tinerii murisera pe strada, intre 16 si 22 decembrie, urmau sa mai moara, pana pe 29, iar pe Iliescu il ardea grija de socialismul stiintific! In mai ’90, a iesit presedinte cu 87%. In aceeasi perioada, Petre Roman isteriza fesenizdele, strigand ca reprezentantii partidelor istorice (PNT, PNL) „s-au demascat, s-au demascat!”. In 2012, Petre Roman cel Vopsit (mahon) va candida pe listele PNL. In 2009, a aparut o caseta cu Basescu, agresand un ciutan. Rezultatul? Basescu l-a batut pe Geoana, in turul doi al alegerilor prezidentiale.

Singurii care ies din mocirla politica si fara bani, si cu posteritatea terfelita sunt oamenii de cultura. Putoii cu aere de inchizitori ii reproseaza lui Arghezi, de pilda, ca i-a cantat si pe Corneliu Zelea Codreanu („Fat Frumos”), si pe Gheorghiu-Dej („a venit un vant nebun si l-a luat pe omul bun”, a scris la inmormantarea lui Dej), si pe Malaxa („poet al industriei”), uitand, insa, ca poetul a facut foamea (cativa ani la Martisor, pe vremea comunistilor) si ceva puscarie, in prima jumatate a secolului trecut. Trecem cu lejeritate peste mizeriile politicienilor, dar latram ca „n-avea voie” tocmai cel care avea voie. Nu stau sa argumentez de ce, fiindca e sub detenta lui Arghezi sa-l sustina unii dintre noi.