De cand Halep joaca finale de Grand Slam, tot felul de prostoboi, care nu sunt buni nici de ospatari, fiindca ti-ar varsa ciorba in cap, dau tare cu reverul limbii, prin ziare, pe la televizii, pe facebook. Unde te duci, te izbesti de cate un Rolland Garrgaros.
Iar ziaricii mazgalesc cu dezinvoltura despre „tenismana” Simona Halep. Adica tenis-barbata. Dar asta nu-i un motiv de suparare. Asemenea neopropagandistilor, care au ajuns la a doua generatie de spagari de la Soros (in anii ’90 taticul, astazi limbricul), numaratorii de cornere sunt cam la a cincea generatie de prostoboi eminenti. Si in anii ’50, si astazi se folosea si se foloseste sintagma „talent nativ”. Talentul nu poate fi decat nativ. In diverse forme. Talent ratat sau fructificat, talent brut sau slefuit. Cine munceste obtine din placaj o mobila onorabila. Daca talentul s-ar construi, ambitiosii fara talent ar scoate trufe din placaj. Parchetul nu infrunzeste, din scufie nu iese aureola.
Foarte distractivi mi s-au parut prostoboii de pe facebook, care, in timpul finalei de la Roland Garros, postau, „daca nu fac infarct in game-ul asta, inseamna ca voi depasi varsta lui Gica Petrescu!” Daaaa, gascanule, si daca nu mureai, poate mai traiai, poate prindeai si pilonul doi de pensie, cum au capturat sorosistii pilonul doi de spaga ereditara! Pe multi sensibili din categoria asta ii cunosc si nu m-ar fi mirat sa citesc dedesubt comentarii precum „ce pasionat, ce patriot, ce sensibil esti matale! Daca ai un simt al maretiei atat de dezvoltat, da-mi inapoi aia 200 de euro, ca ma plimbi de trei ani!”
Insotind echipele de fotbal, am vazut multe jigodii din astea. Se termina meciul. Castigau romanii. Plecam la carciuma. Dupa doua ore aparea si echipa. In acel moment de apoteoza si Pinot Grigio, sarea de la masa indispensabilul chibit implicat. Il lua in brate, il imbalosea, il sufoca pe varful de atac sau pe antrenor. Dar asta n-ar fi nimic.Trecea si la intimitati nejustificate de vreo mare prietenie cu omul zilei, dar menite sa arate comesenilor ce prietenar e el cu triumfatorul. „Te-n gura, ce mi-ai facut, prin ce emotii am trecut!”. Va mai povestesc una, scurta. Conferinta de presa in Giulesti, in 1997. Mircea Lucescu -destept ca intotdeauna. Dupa ce a terminat Lucescu de vorbit, un ziarist din garda (stra)veche i-a plonjat cu limba-n ureche. „Dom’le, ai fost inaltator!” La care Rica Raducanu, din spate: „ti-a venit sa plangi, manca-ti-as!”
Pe Halep s-o scutim de imbratisari, ca-i o investitie particulara, n-are treaba nici cu individul amfibiu si vascos Dragnea, nici cu tefeloazele. Era un banc, in anii ’70. „Ce se va spune despre Ceausescu, peste 50-100 de ani? Ca a fost un presedinte din vremea lui Ilie Nastase”. Dar despre Halep ce se va povesti, peste 50 de ani? Se va zice ca, pe vremea cand marea jucatoare Halep castiga Roland Garros, federatia de tenis a fost asediata de un prieten al presedintelui (ambii uitati), iar Ilie Nastase a fost batjocorit de niste militieni.
In ianuarie 2018, la o ora dupa ce Halep a pierdut finala de la Australian Open, m-am intalnit cu Ilie Nastase, in restaurantul Hotelului Aurelius, din Poiana Brasov. Mi-a spus: „astia s-au apucat s-o injure. EU SUNT SIGUR CA VA CASTIGA LA ROLAND GARROS.” Am pus garantia (nu profetia, fiindca e vorba despre pricepere si despre ceva inaccesibil muritorilor acriti-talentul) lui Ilie Nastase pe prima pagina a Ziarului „National”, din 28 ianuarie 2018.
