Incep cu stirea bruta. „Emma Zeicescu de la TVR si Claudiu Popa de la Realitatea TV au fost pusi sub invinuire de DIICOT pentru detinere si consum de droguri.”
Si acum, dezvoltarea stirii. Eu nu sunt userist, ca sa ma bucur cand au oamenii necazuri. Dar aici este vorba despre doi neomarxisti boicotangii, care exultau in direct cand patronii si politicienii romani erau plimbati in catuse. Pedichiurista Emma chiar canta pe post – „DNA te iaaaa, DNA te iaaaa!” Emma, scoate capul din ligheanul unde inoata bataturile si da-ti cu betadina peste bot, ca te-a luat DIICOT! Domnilor, doamnelor, va rog sa deschideti pagina de facebook a cuconitei! Emma Boicot scrie cu oja – „daca cineva te-ar intreba de ce esti dispus sa mergi pana la capatul lumii, ce ai raspunde? Amabila din fire, iubirea te va trage de maneca si iti va cere sa o iei de mana pana in ultima clipa.” Pentru cugetarea asta, care trebuia pusa pe prospectul unui sirop de tuse magareasca, Emma a fost adusa la TVR, ca sa faca emisiunea „Perfect Imperfect”. Managerul care a avut ideea de a o angaja merita premiul de televiziune „Perfect Defect.” Problema este ca aceasta pedichiurista angajata ca ziarista e platita din bani publici si noi iubim legea, nu-i asa? Nu ne plac penalii, iar Emma ii facea penali pe oamenii hartuiti de organe. Despre Claudiu Popa, prezentator la Realitatea TV, nu stiu prea multe. Am inteles ca Popica Globalistu’ poarta costumul peste o padure de tatuaje si acest lucru ma incanta, pentru ca respect oamenii dezinhibati. M-am molipsit de la Emma, cantacioasa in timpul liber, si voi dedica un refren Generatiei Boicot. E pueril, se adreseaza useristilor. „Generatia Coibot/ are creierii compot/ boicoteaza tot, tot, tot/ si a fost luata de DIICOT.”
Acum trec la un subiect cu adevarat periculos. Daca n-ati observat, in Romania poti sa te iei de oricine, dar nu de rockeri, ca nu da bine. Daca spui ceva despre rockeri, esti un barbar, iar Biserica e condamnata ca-i discrimineaza, Doamne fereste! Sa ma scuze useristii! Expresia corecta politic este „Lenin fereste, Marx fereste, Ciolos fereste!” Am si eu o amintire din liceu, de prin ’87, legata de rockeri, acesti domni eleganti, care se incalta cu bocanci, vara. Aveau o zi fixa, in fiecare saptamana, miercurea, joia, nu mai tin minte exact, cand se strangeau la Terasa Cina, de langa Ateneul Roman. Erau cate paispe la trei beri si se scotoceau de bani ca sa-i dea unuia, Lentzi, care pleca la Timisoara sa cumpere de la sarbi casete cu Sepultura, inele cu capete de mort, tinte si alte marafeturi menite sa ateste calineria si rafinamentul acestei specii muzicoase. Iubitorii de cantaciosi hard erau plini de bani. In sensul ca nu vazusera bancnote. Aveau doar fise. Intr-o seara, nu m-am mai abtinut si le-am zis o chestie legata de igiena lor si de Sanepid. Patru sau cinci dintre ei s-au ridicat de la masa, ca sa ma-ncinga. Am fugit, normal. Psihedelicii, dupa mine. Am alergat vreo suta de metri si am intrat in Athenee Palace. Eu am intrat, doar eu am intrat, fiindca pe dumnealor nu i-a primit portarul. Om lipsit de gust. Cum sa gonesti niste gentlemeni care erau imbracati ca motociclistii si venisera in centrul orasului cu autobuzul?
