Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Razvan Ioan Boanchis » Fanariotii romani de la Paris

Fanariotii romani de la Paris

Autor:

Exilul romanesc de la Paris a fost gascar si ticalos inca de pe vremea lui Balcescu. Pasoptistii, insa, s-au dovedit mai fideli Romaniei decat  gornistii vrajbei din secolul XX. Cateva exemple.

 

Dintr-un fragment de jurnal al lui Fanus Neagu, aparut in revista „Literatorul”, aflam ca Eugen Ionesco, Eliade si Cioran sunt cei care i-au poluat existenta lui Petru Dumitriu, in Franta. Eliade chiar s-ar fi dus la Gallimard si ar fi amenintat ca nu va mai publica nicio carte la prestigioasa editura, daca institutia nu-l va repudia pe Petru Dumitriu.

Potrivit altei marturii, directorul de la Gallimard ar fi raspuns „voi proceda asa cum imi cereti, domnule Eliade! Dar vreau sa va spun ca, pe acelasi scaun pe care stati acum, s-a asezat, in urma cu o ora, si Petru Dumitriu. A vorbit frumos despre dumneavoastra”. Adrian Marino povesteste, si el, despre o ghiotura de nemernicii romanesti. Ca B. Munteanu, un reputat specialist in literatura comparata de la Paris, se lauda ca a facut tot ce depindea de el ca Arghezi sa nu primeasca Premiul Nobel. Ca Emil Cioran se bucura ca vreo 5 ilustri critici francezi macelarisera „Istoria Religiilor”, a prietenului sau Eliade. Ca Monica Lovinescu a fost un excelent jurnalist cultural, cu pretentii nejustificate de critic literar. Dadea sentinte amestecand criteriul estetic cu simpatiile si antipatiile personale.

Nu as fi abordat tema, fiindca ma scarbesc oamenii inteligenti, talentati, eruditi si caraghiosi, care se cearta pe bani putini si se furajeaza cu borsul orgoliului, lungit cu apa ierarhiilor indoielnice. Dar am  un prieten care a trait 10 ani la Paris, cand Romania era sub comunisti, asa ca stiu cum frecau cremenea sterila a barfei si alti imigranti romani. Cei fara notorietate. In capitala Frantei exista o Biserica Ortodoxa Romana. Se duceau acolo duminica, se inchinau cu mana moale si miscari scurte — in sens de „am semnat condica” — si apoi se strangeau in cea mai apropiata cafenea. Mesele, pe bresle. Inginerii, poetasii, zilierii, combinatorii. Dupa maximum o ora de flecareala si consumatie din doi in doi (6 cafele la 11 insi), incepeau jignirile, cea mai auzita fiind „securistule!”. Cam o data la doua-trei saptamani, venea politia si salta jumatate de local, din diverse motive. Unii erau arestati pentru ca se luau la bataie, altii fiindca n-aveau acte. In decembrie ’89,  au facut o mare sedinta pe treptele bisericii, mintile lor flatuland aberatia ca e nevoie de ei la Bucuresti. In consecinta, au hotarat ca „mergem la Chirac si ii cerem arme. Iar aia care au sub 40 de ani (viteazul care tinea speech-ul tocmai sarise cu un an peste doi poli) se duc in  tara sa lupte!”. Bine ca nu l-a bagat nimeni in seama. Exact asta ne lipsea: ajutorul unor Gavrosi fanati, fazani, fanatici. Fanarioti de la Paris, ce sa mai!”



Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 16-08-2017
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!