In amintirile sale despre Paris, Emil Manu, critic literar si detinut politic, a scris ca Arghezi i-a povestit o intamplare a lui Brancusi, din Capitala Lumii Vechi. „Intr-o zi, in Place de la Concorde, sculptorul intors din Romania e intrebat de un literat parizian, care-l admira, cand a venit. Si insolitul patriarh al pietrelor raspunse: <<Numai ce dejugai>>. Cu ce greutate a trebuit sa-i explice francezului operatia <<dejugarii>>, cu toata istoria etnologica a termenului; in orice caz, expresia l-a cucerit pe francez, asa cum il cucerise ceremonialul cu care sculptorul isi facea mamaliga in atelierul sau din Impasse Ronsin.”
in punct de vedere diplomatic, Romania a dejugat bine la Paris, dupa ’89. Intai l-a avut ambasador pe Alexandru Paleologu. L-am admirat pe hedonistul bizantin mai ales atunci cand s-a declarat un ambasador al golanilor din Piata Universitatii. Eram si eu un tefelist avant la lettre. Din pacate, politica externa nu e personala. Un bun ambasador a fost si Baconschi. Iar Luca Niculescu e peste Baconschi. Nu-i prima data cand scriu ca singurii ambasadori pe care ii respect sunt Niculescu si Hurezeanu. Niculescu are detenta culturala a lui Baconschi, dar nu-i gomos. Si nu ne costa mult. Sta in ambsada, spre deosebire de Baconschi, care deconta 8500 de euro (asa a scris presa) pentru chirie.
Si acum sa ne gandim cum va fi restaurata Notre – Dame, in varianta globalista. Bagam ateismul in Catedrala, ca nu mai tine! Trebuie sa-l onoram intai pe nenea ala care se ocupa cu moda si doneaza o suta de milioane de euro. Ii punem numele pe noua fatada dantelata, nici nu se discuta. Dar poate ca omul vrea si un stand de prezentare a produselor. Se rezolva. Prima la coada, Elena Udrea. Parca o aud: „Alo, Cardinale Michelieu, liniste, mai subtire cu messa, ca imi aleg o poseta!” Al doilea la coada, un bancher delicat, care doreste sa-si ia o curea chic, fiindca are, spre seara, o intalnire galanta cu un poet nigerian, pe Boulevard de Clichy. Al treilea la coada, Andrei Caramitru, cu o biciusca, pe modelul „hai, care te bag in camera de tortura, care te bag la puscarie?” Sa nu uitam ca Franta l-a dat si pe Marchizul de Sade. Andrei Caramitru va fi sustinut, de pe treptele Catedralei, de suava rezistenta Angi, de Florin Badita („Personalitatea europeana a anului 2018”, la Premiile European Leadership, nu ne jucam cu asa ceva!) si de Grigore Cartianu, mirosind violent a lavanda, fiindca e noul trendsetter al Chanel. A patra la coada, Brigitte Macron, pe trotineta electrica, luata cu taloane de la Programul Rabla. In loc de diadema – totusi, e nevasta unui sef de stat laic – Brigitte va purta lampas de miner, ca orice trotinetista care se respecta. Lampasul de miner va fi montat pe bigudiurile din peruca turcoaz. Din cand in cand, doamna Macron va baga nasucul, ca sa-l pudreze, intr-o cutiuta vintage, primita de la primul sot, care i-a fost fidel. Lui Napoleon.
Aducem si niste cantaciosi – cuvant infipt de mine in limba romana, dar sa nu fiti fraieri sa ma citati! Venim cu duiosii de la Rammstein, care sunt cunoscuti pentru muzica lor de leagan. Si in deschidere, Gigel Frone! Noul Cocosat de la Notre – Dame ne va uimi cu „Aaameeeriicanoooooo!” Va fi frumos, va fi inaltator.
