La vreo doua luni dupa ce a devenit presedinte, in 1996, Emil Constantinescu a spus ca are o popularitate atat de dolofana, incat isi permite sa iroseasca o parte din increderea alegatorilor.
In 2000, Constantinescu a fost zob-praf-decojit si s-a lamentat ca l-au vandut Serviciile. In 2012, USL a obtinut 70%, iar in 2014, Ponta s-a prabusit. Electoratul din Romania este mai infidel, mai nerabdator si mai influentabil decat femeile care si-au facut profesie din aceste trasaturi. Azi, Iohannis are sprijinul lui Emil Constantinescu, din 1996, si al USL-ului, din 2012. Il poate pastra mai mult, fiindca se entuziasmeaza mai greu. E posibil, insa, sa se prabuseasca mai repede, pentru ca oamenii din jurul lui Iohannis nu se regasesc in optiunile celor care l-au votat. Nu ma intereseaza intelectualitatea de tonomat, care l-a sustinut si acum il santajeaza. Sinecuristii sunt ca nomazii. Degeaba le-ai dat de mancare toata saptamana, daca nu i-ai furajat si sambata. Dar facebook nu-i un tonomat. Si nu mi se pare ca lumea de pe facebook ar simpatiza-o pe Alina Gorghiu, de pilda. Experienta recenta ar trebui sa-l convinga pe Iohannis ca duduile de partid si de Stat nu sunt agreate de romani. Iar Gorghiu nu-i inca foarte bubuita pe facebook pentru ca are avantajul unei ascensiuni proaspete. Dar dupa cum o vad la televizor, incepe sa se instaleze in conditia de cucoana. Alina Gorghiu nu sta la cutie, ca Roberta Anastase sau Corina Cretu. Ea executa cat executa, dar asteapta sa preia si controlul. Domnisoara Gorghiu le-a urmarit la lucru, le-a dispretuit, le-a invidiat si incearca sa le depaseasca pe doamnele Elena Udrea si Gabriela Vranceanu Firea.
