Pe vremea Romaniei frantuzite, despre un Monsieur care nu-si bucura sotia se zicea ca „n-are demaraj”. Iar despre o doamna care nu avea datele fizice sau intelectuale pentru a domina, dar ajungea sus, se barfea ca avea „une specialite, mais une specialite…” Tinand cont de detenta intelectuala si de fizicul lor de tarancute parguite, se pare ca doamnele Dancila si Carmen Dan au „une specialite, mais une specialite” care l-a convins pe Dragnea.
Sa nu fim tefeloaze constipate si ipocrite, nenorocirea nationala nu e ca mai cade cate o punga cu bani la Rosiori sau la Alexandria. Cad ei meteoritii si n-avem cum sa ne opunem. Nenorocirea PSD-ului e ca „n-are demaraj” pentru dezvoltare. Doamna Carmen Dan, de pilda, a zis ca, in trei ani, se va face informatizarea sistemului de stocare a datelor de stare civila. Din cate stiu, Teleorman n-a produs niciun Steve Jobs, iar Steve Jobs al PSD (Ghita securistul, Sebi baschetbalistul) e in exil. Doar SRI o poate ajuta pe Carmen Dan, reabilitandu-l pe Ghita. Doamna Carmen Dan, de ce faceti promisiuni aiurea? Mai lesne ar fi sa ne povestiti despre frumusetea pieritoare a damelor nostime.
Acest PSD are o singura calitate. Lupta impotriva justitiei macoveiste, dar o face cu strategi prosti si fricosi. In rest, PSD e un partid de pomana electorala cu sacosa („e goala, ia doua!”) si de taiat panglici. Da, PSD taie panglici pentru bucati de autostrada de patru kilometri, care duc de niciunde catre nicaieri. Cand mai dadea drumul unei statii de metrou, Ceausescu nu taia panglici. Se urca in metrou, langa conductor, si mergea pana la urmatoarea statie. Bineinteles ca se vor gasi tampitozauri care sa-mi reproseze, dupa 30 de ani de la caderea comunismului, ca fac apologia lui Ceausescu si a dictaturii. Cu prostii lozincarzi nu discut, dar imi place sa-i sfidez si sa le pun gheata la inimioare. Ceausescu a facut Transfagarasanul in trei ani. Iar cand mergea in „vizita de lucru”, la o „ctitorie”, nu se uita doar la ziduri. Lua caietul de santier si compara cu ce vazuse cu o saptamana in urma. Mai vreti cu dictatura? Mai am gheata pentru inimioare. Victor Ponta, un Dragnea mai stilat, a taiat panglica unei bucati de autostrada care s-a surpat in fata lui. Asa ceva li s-ar fi putut intampla unui Putin sau unui Erdogan? Dupa cum am observat toti, dictatorii castiga alegerile din primul tur si cu prezenta masiva la vot. O fi Erdogan antipatic si periculos pentru linistea in zona, dar la Istanbul nu mai gasesti cersetori si homlesi. Poate ca nu e cea mai fericita exprimare, insa in Turcia s-a ridicat limita critica a saraciei. M-ati rupt, m-ati rupt cu dictatura si comunismul! Romania a fost intotdeauna dependenta, dar hegemonia economica (repet, economica) a Moscovei a fost o joaca pe langa strategia de supunere pusa in scena de Bruxelles. Moscova n-a reusit sa ne impuna Planul Valev (proiect de integrare economica suprastala, apartinand lui Hrusciov), dar dictatura economica a Bruxelles-ului e totala, Bucuresti nu mai reprezinta o capitala, ci o filiala.
In plan cultural, lucrurile stau si mai rau. Ceausescu ne-a lasat, ca un bou, fara program la televizor, dar citeau si propagandistii, si muncitorii. Astazi, avem sute de televizii, avem si facebook, iar rezultatele se oglindesc in perlele de la bacalaureat. Cantaciosii recolteaza productii record de like-uri, de sute de ori mai multe like-uri decat scriitorii, dar si scriitorii se pot mandri cu faptul ca au mai multe like-uri (asa putine cate sunt!) decat carti vandute. Acum, scriitorii apreciati sunt scriitorii de bannere. La cat era de speculativ, Caragiale s-ar fi descurcat cel mai bine.
Am inceput textul cu niste expresii frantuzite, il voi termina la fel. Cu un proverb frantuzesc. „Batranii se duc si tinerii nu mai vin”. Sau vin? Ca nu ma simt bine daca nu stric finalul. Vin tinerii, vin! Vin ca in monumentalul tablou „Libertatea conducand poporul”, al lui Delacroix. „Libertatea” din tablou s-a reincarnat in useristele Clotilde si Cosette. Tanti „Libertatea” a lui Delacroix e cu sanii goi si cu par la subtioara, asta-i situatia.
