De dragul unei idei ii urmezi si pe cei care o compromit, in loc sa accepti ca ai gresit. In 1990, multi dintre copiii celor patru milioane de membri de partid au trait „romantismul revolutionar” sucit cu 180 de grade si au facut anticomunism la seral. M-am numarat printre ei.
In afara de Coposu, care suferise mult in inchisori, era batran si n-avea copii, toti liderii de atunci au compromis o idee si s-au imbogatit facand combinatii, inclusiv cu adversarii. O sa fiu acuzat ca m-am legat si de memoria lui Coposu. Nici Radu Campeanu, de exemplu, n-avea copii, dar era un Patriciu puriu, tranzactional si fara anvergura acestuia. Si uite asa i-am votat pe Ratiu (votul asta e singurul pe care nu il regret, desi Ratiu tinuse si el legatura cu Romania comunista, nu la nivelul lui Iosif Constantin Dragan, dar o tinuse), pe Emil Constantinescu, pe Crin Halaicu, Viorel Lis si Ciorbea la Primarie, pana am ajuns la Traian Basescu. Am inghitit-o si pe asta, ca te incapatanezi, „in numele unei idei”. Basescu – primar, Basescu – presedinte. Dar la un moment dat te mai si opresti, cand vezi ca anticomunistii, reformatorii si justitiarii au o stofa de milionari pe care n-ai ghicit-o, initial. Cum poate un justitiar sau un reformator sa devina milionar? Prostind electoratul, fiindca asta-i singura afacere la care se pricepe. Sa presupunem ca USR ajunge la putere. Puneti pariu ca, peste patru ani, liderii acestui partid vor fi milionari? Iar noi i-am cunoscut in calitatea lor de biciclisti voiosi, datori la toate bancile posibile, carora le fac si imnuri. Iar imnurile nu sunt gratis, in niciun regim. Va veni o recompensa, va veni o pace, se va intoarce sau se va unge roata.
Si tot „de dragul unei idei”, multi din generatia mea il vor vota pe Ciolos, punand pe un ton agresiv intrebarea cretina „dar ce, vrei sa votez pesedeul?” Spre deosebire de ei si de mine, Ciolos e baiat orientat. Dupa fizionomie, zici ca vine dinspre Septentrion. Dar negociaza ca la gara. S-a pupat cu manifestantii de sub coada calului pe care sta Carol I si pe urma a pupat si mana ingramaditei Dancila. Taranca trecuta prin coafoarele Bruxelles-ului si absolventul de liceu agricol trecut prin laborarele de descurcareala ale Bruxelles-ului erau din acelasi film. Doi cosasi dezradacinati, care s-au realizat in noua Moscova. Versatil, Ciolos a sarit de la PUNR, un partid de nationalisti primitivi (poate ca printre membrii marcanti or fi fost si vreo trei nationalisti ponderati, dar fara detenta intelectuala), la sefia unui partid care reprezinta doar drepturile capitalului strain de Romania. Nu din Romania. Strain de Romania. Dar votati-l! E mai usor sa-l votati pe Ciolos decat sa recunoasteti ca gresiti intruna, de 30 de ani.
Eu recunosc, de pilda, ca am fost evaziv, in textul de ieri, folosind expresia „incendiul din paduchelnita de rockereala.” Mi-am luat multe injuraturi aiurea, pentru o neclaritate. Da, nu-i agreez pe rockeri, dar asta-i treaba mea. Clubul „Colectiv”, insa, era o paduchelnita, o sandrama, o bomba, o spelunca. Era cumva Athenee Palace? Era o fabrica dezafectata, o darapanatura. De-aia a si luat foc.
