Ministrul Turismului e un calator grabit, un pasager fara bilet prin cultura si chiar prin geografie. A mutat casa lui Ion Creanga dintr-un judet in altul. Adevarul e ca-i complicat cu Creanga. Nascut la Humulesti, bojdeuca la Iasi, prietenarul din Ipotesti. Au patit-o carturari mai importanti decat ministrache asta, care au spus ca Manastirea Bistrita ar fi, cumva logic, in judetul Bistrita, dar e in Neamt.
Nu-i iau apararea, n-am cum sa-i iau apararea acestui neavenit, dar povestea asta ma duce cu gandul la alt atlet al enormitatilor, Daea de la agricultura. El avea ceva dreptate cu oaia lui, dar ii lipseste dimensiunea spirituala pentru a convinge. Oaia nu inseamna doar alimentatie si imbracaminte, ci si schimb cultural (transhumanta, populatii care si-au transferat traditiile insotind turmele) si chiar substitut de obiect de cult sau de arta (blanuri de oaie pe peretii colibelor). Foarte tare m-a enervat faptul ca, din cauza rudimentarului Daea, a fost luata iarasi, iarasi, iarasi la pinteni „Miorita.” S-au pronuntat inclusiv cantaciosii. Neglijand – nesesizand, de fapt – muzicalitatea cosmica a versurilor, prostoboii din soubiz au condamnat resemnarea ciobanului, abuzand de adjectivul „mioritic”. Cand Dan Puric latra despre „Miorita” mai treaca – mearga. Actorul a ramas la cartile scoase de Humanitas intre 1990 si 1995, defileaza cu socratismele lui Tutea si isi inveleste discursul in hlamida misticoida. Puric s-ar vedea, probabil, un Radulescu- Motru modern, dar e un filozofica de gradina de vara. Si legionarii au folosit „Miorita” ca sa sustina teoria legata de spiritul eroic al romanasului. Iar detractorii elevati ai lui Eminescu au vrut sa dea cu balada in poetul laudat pana la mutilare de profesorii de romana. S-a zis ca Alecsandri a stilizat „Miorita”, iar Eminescu l-a nimicit cu „Luceafarul”, inspirandu-se, insa, dintr-o balada germana. Dar asta n-ar fi un mare pacat. Shakespeare a scris „Romeo si Julieta” alimentandu-si talentul din opera calugarului dominican Matteo Bandello, din care s-au hranit si Cervantes, si Lope de Vega. Se povesteste ca, in copilaria lui, Matteo Bandello l-a vazut pe Leonardo da Vinci pictand „Cina cea de taina”. Eu sunt de acord sa-si dea cu parerea despre „Miorita” toata lumea cat de cat introdusa in subiect, dar refuz sa ascult si parerile cantaciosilor.
Revenind la Daea, imi pare rau ca tema legata de oaie a ajuns in pliscul lui. Daca ma avea consilier pe mine, l-as fi ajutat sa delireze ca blana de oaie inseamna si aur. Un personaj al lui Jean Bart, din „Europolis”, povesteste ca argonautii intindeau blanuri de oaie in albiile raurilor noastre, ca sa gaseasca aur, acuzandu-i chiar ca ar fi fost de fapt niste talhari cantati de toti poetii Antichitatii. Am bagat dileala asta ca sa nu se mai inteleaga nimic si sa ducem dacopatia la paroxism.
