„Justitia, cea care ne arbitreaza tuturor destinul social”. Aceasta imbecilitate a scos-o, nu stiu cat a gestat-o, un om inteligent, Catalin Tolontan. Cacatul e proaspat, e de ieri dimineata. Daca justitia e intruchipata de Livia Stanciu, o doamna care, dupa cum se imbraca si se coafeaza, da dovada de mult discernamant, atunci si lozinca lui Tolontan devine un adevar peremptoriu. Ca sa nu-mi vars nervii pe un om pe care-l respect, ma voi dedica tinerilor gretosi si liberi.
1.Generoasa banca Raiffeisen organizeaza/sponsorizeaza „evenimente” de plaja. Litoralul romanesc – recunoscator. Am cateva curiozitati. Domnul directorache Van Groningen da si sezlonguri in rate? Se pune taxa de intrat in mare? Dar comision pentru slip? Nu de alta, dar sa se pregateasca si tinerii frumosi si liberi, ca deja sunt obisnuiti. Raiffeisen, ajuti viitorul patriei si cu niste cocktailuri cu umbreluta, in 24 de rate? Te ocupi si de cazare? Inrobeste-i, te rog, pe fraieri tot pe 30 de ani, pentru o noapte la mare. Eu fac glume si nu-mi ies si n-au cum sa-mi iasa, fiindca am crescut intr-o lume in care prostii datornici n-au voie sa vorbeasca la masa. Tefeleii respira pe credit si zbiara in piete.
2. Face valuri de balena un stavrid tefeleu, un ziarici obraznic, care a fost un fel de ministru tehnocrat. Il cheama V. M. si are un „x” in nume. E anticorupt, da, da, e cu Monica Macovei, fi-mi-ar drag de ei! Eu il alint V.M.(cu „x” in nume) 300. Veti vedea de ce! Il las sa povesteasca pe idolul meu in gazetarie, n-am permisiunea sa-i dau numele. „In urma cu niste ani, stiind ca sunt fiu de medic, a venit la mine un golan infipt in sistem, ca sa ma combine sa fac un articol despre nu stiu ce mizerii pe teme de sanatate. Nu ma interesa subiectul, nu-mi placea persoana, asa ca am aplicat metoda Kalustian. N. Carandino si Leon Kalustian au fost doi ziaristi interbelici, care au trecut prin puscariile staliniste si i-au supravietuit lui Ceausescu. Prin anii ’30, Kalustian declansase o campanie impotriva lui Malaxa. Il distrugea Kalustian, il distrugea! Industriasul n-a mai rezistat si i-a trimis vorba. Kalustian se lauda pe la Capsa, Corso, Fialkowski (cafenelele vremii) ca il va sfida pe Malaxa, ca-i va cere, in batjocura, o suma imensa, pe care acesta n-ar fi in stare sa o plateasca. Ajuns in biroul magnatului, Kalustian a fost luat repede. Grecul machidon Malaxa n-avea timp de pierdut cu armeanul talentat. <<Domnule, sa nu crezi ca imi pasa de articolele tale, insa ma toaca femeile din jurul meu.>> Si a inceput sa le insire. Mama, nevasta, fiica, surorile, ce-o fi avut el. <<Dar cel mai tare ma bazaie soacra si amanta! Si cu astea nu te poti pune. Zi cat vrei, ca sa inchidem afacerea!>>. Kalustian, zambind, a pronuntat cifra lui enorma. Malaxa s-a incruntat, a tacut cateva secunde si pe urma a completat un cec, cu suma pretinsa de Kalustian. Ziaristul a luat hartia si i-a intins mana industriasului. Malaxa s-a uitat ostentativ in partea cealalta si i-a scapat printre dinti un <<iesi afara, porcule!>>. Cu banii lui Malaxa, Kalustian si-a cumparat vreo 30-40 de tablouri de Luchian, Tonitza, Pallady si o vila. Au venit comunistii si i-au confiscat tot. Azi, pe vila lui Kalustian de pe Maria Rosetti, vizavi de Muzeul Vasile Grigore, exista o placa memoriala cu numele marelui ziarist. Revenind, am aplicat metoda Kalustian si i-am facut vant imediat golanului din sistemul de sanatate! I-am cerut o suma mare, ca sa se evapore. 10000 de euro, 7000, nu mai stiu. Dar inainte sa-si ia la revedere, fraierul s-a spart! <<Cum, ma, atata, pentru articolul tau de 20 de randuri? I-am dat lui V.M. (cu x in nume) 300 si mi-a facut o pagina>> „. Ha, ha, V.M. 300!
