Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Razvan Ioan Boanchis » Cultura maritima, la francezi si la noi

Cultura maritima, la francezi si la noi

Autor:

Toata vara m-am dat agitator in ziar pentru ca suntem nesimporci pe plaja de la Mamaia. Am exagerat. Intr-un fel, e normal sa ne barbarizam, sa-i facem milionari pe manelistii imputiti, sa nu mai dam un leu pe carte, sa avem ca surse de informatie si cultura McInformatia si McCultura iesite din burta Internetului (Facebook, Wikipedia) din moment ce Statul incurajeaza acest fenomen. Victor Ponta a zis ca el n-a mai citit de enspe ani editia tiparita a unui ziar. Pe Coasta de Azur si in Provence, pe unde am avut sansa sa ma plimb si in vara asta, francezii citeau ziarele in cafenele, pe plaja, in trenuri, iar expozitiile de pictura erau printre epiceries (Bacanii) si pravalii de parfumuri. Dar sa va povestesc, telegrafic, cum e la noi si cum e la ei.

 

Constanta. Ar fi trebuit sa fie sarbatorit cu fast Bimilenarul Ovidiu. 2000 de ani de la moartea lui Ovidiu. Primaria si Ministerul Culturii n-au fost interesate de Ovidiu. Doar Muzeul de Arta din Constanta, condus de Doina Pauleanu, a organizat o expozitie itineranta de pictura, urmarind exilul in Tomis. In amintirea poetului, artisti plastici din mai multe generatii au expus pe traseul Sulmona – Roma – Brindisi – Corint – Nessebar – Balcic – Mangalia – Constanta. Ovidiu a plecat spre Tomis in luna noiembrie a anului 8 si a ajuns, calatorind pe pamant ferm sau cu diverse vapoare, in primavara anului 9. A tinut si un fel de jurnal de bord, despre care George Calinescu sustinea ca ar fi primul din istoria literaturii universale. Nici Uniunea Scriitorilor nu s-a implicat in organizarea Bimilenarului Ovidiu.

Franta. La Antibes, pe stradutele inguste si romantice, care coboara dinspre Muzeul Picasso (gazduit intr-un Palat Grimaldi) spre Piata Martirilor Rezistentei, buchinistii se insinuasera intre tarabe cu peste mediteranean si lavanda de Provence, printre ziduri vechi acoperite de bougainvillea. Ofereau carti, da, le ofereau! Daca doreai, doar daca doreai sa dai unu, doi sau cinci euro pe cateva exemplare, banii ajungeau la o fundatie pentru copii. La fel se intampla in Piata de Flori din Nisa (unde seara savurezi roadele Mediteranei) sau in Gourdon, un sat din Alpii Maritimi, arondismentul Grasse, aflat la o altitudine de 1000 de metri. De la Nisa ajungi la Gourdon in maximum o jumatate de ora si vezi Mediterana de pe turnul unei cetati “cucerite” de artisti ceramisti. Romanii – manelisti si pe Coasta de Azur. Se inghesuie exact acolo unde gramada de africani e mai mare. Bifeaza cu selfie Monte Carlo (La Condamine si Café de Paris, de la Casino), Nisa (Promenade des Anglais, neaparat in fata la Hotel Negresco) si Cannes (Croazeta). Regret ca am intalnit prea putini compatrioti in locuri in care albastrul cameleonic al Mediteranei, verdele irepetabil din Grandes Gorges du Verdon sau violetul si galbenul din Provence se mariaza sub palaria istoriei si sub pecetea stilului. Nu se plangea nimeni – “ce preturi, manca-ti-as!” – la Eze (Chevre D’Or), in restaurantul La Colombe d’Or (capodopere ale impresionistilor si ale avangardistilor intr-o carciuma-han unde a stat si Pallady) din Saint-Paul de Vence, la Beaulieu sur Mer (Palatul Kérylos), la Saint-Jean Cap Ferrat (Palatul Ephrussi de Rotschild), la Grandes Gorges du Verdon, la Menerbes (aristocraticul restaurant Maison de la Truffe et du Vin du Luberon, aflat la 100 de metri de Casa Dora Maar, ultima iubita a lui Picasso). Nu banii te transportau acolo. Daca deschideai inainte o carte, lectura iti proteja buzunarul si iti imbogatea mintea.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 19-11-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!