Regele Mihai este ultimul sef de stat caruia romanii i-au tinut tabloul pe peretii din case. Unii dintre ei chiar si pe vremea comunismului. Presedintii Romaniei n-au avut poze decat in institutii.
Republica a fost pentru prima data politicoasa cu Monarhia pe 25 octombrie 2011, cand Regele a vorbit in Parlament. Atunci, alesii i-au spus Regelui „La multi ani”, un „La multi ani” entuziast, care oficializa infrangerea definitiva a Monarhiei. Din cauza vremurilor nenorocite, dar si a lipsei sale de viziune, Regele a stat mereu prost cu sincronizarea. In decembrie 1947, a fost un Rege tanar si tragic. La inceputul anilor ’90, Romania l-a tratat oribil pe Rege si a refuzat sa-l asculte. Eu cred ca Regele nu s-a mirat. Era obisnuit sa nu se tina cont de el. Nu i-au dat mare atentie nici Antonescu, nici Petru Groza si Gheorghiu – Dej. Si nici aliatii de dupa 23 august 1944. L-au gonit comunistii, iar el s-a dus si la Churchill, si la Truman, punandu-si sperante ca acestia vor salva Romania. Nu le-a pasat. Batusera labele cu Stalin. Aparea Cortina de Fier. Pentru mine, Regele e un personaj de pe o alta cortina, de pe cea mai frumoasa cortina a teatrului romanesc. In 1922, Ressu a pictat (ce injuraturi si-a luat artistul, pana sa intervina Arghezi in polemica si sa-l salveze) cortina Teatrului National. A infatisat Nunta lui Fat – Frumos. Asa mi-l imaginez pe Regele Mihai, ca pe un Fat – Frumos mereu fastacit printre faldurile si umbrele unor cortine ale istoriei.
Pana la inmormantare, vor aparea destule incidente care ne vor scarbi. Semnalez, deocamdata, doua.
Iohannis a zis ca „Regele a trecut in nefiinta”. Nu, Regele era crestin, iar crestinii nu trec in nefiinta. In nefiinta e sasul elocvent ca un Trabant, cand respira degeaba. De peste 15 ani vorbim despre extremismul religios, dar neglijam extremismul ateist. O sa spuneti ca salamul de la Cotroceni e profesoras de fizica, e rationalist. Lasati, lasati! Newton si Einstein au facut mai mult pentru stiinta decat Iohannis si erau profund religiosi.
Cele mai bune interviuri cu Regele le-a realizat un ziarist de la TVR, Bogdan Serban Iancu. Din pacate, fiind prezent in emisiunea lui Cristache de la TVR, Iancu a simtit nevoia sa politizeze. S-a dat deja drumul la politizare? Atunci sa profit si eu! Cu supletea in gandire caracteristica buldozerelor tefeliste, Iancu si-a excavat creierul si a scos la suprafata enormitatea „romanii nu se suparau cand ii bombardau americanii. Se suparau cand ii bombardau rusii.” Asa e, pe 4 aprilie 1944 a fost mare zaiafet pirotehnic pe Valea Prahovei si la Bucuresti. Era duminica Pastelui si tinerii soldati yankei scrisesera pe bombe „Happy Easter”. Romanii nu au ramas datori, desigur. In 2002, cand a venit Bush la Bucuresti, a iesit curcubeul. Se arcuia pe cer cu gratia calusarilor lui Ceausescu, iar presa noastra a spus ca e un semn providential. In multime se aflau si Iliescu, si Regele. Dupa aia, tragicul suveran a inceput usor – usor sa-si recapete proprietatile, iar peste Monarhie a cazut cortina istoriei.
