E concurs, mare concurs in presa! Cine crapa mai repede? Ziarele sau ziaristii? Saptamana trecuta au murit doi profesionisti de scoala veche.
Cu Vali Damian am fost prieten, cu Gheorghe Voicu m-am inteles bine spre foarte bine. In greaca, ziarului i se spune efimeris, adica trecator. In afara de difuzarea presei si de uzura publicistilor, mai exista doua cauze care au fragilizat Galaxia Gutenberg. Updatarea si deontologeala.
Updatarea. In orice domeniu, updatarea inseamna linsul unui rahat proaspat. Ce cautam noi pe facebook? Prima moarte a ziaristului se petrece atunci cand are mai multe postari pe facebook decat articole in ziar. Ziaristii de meserie s-au amestecat voios cu amatorii, pe facebook, iar redactiile au acceptat ca amatorii sa-i certe pe profesionisti, in subsolul textelor. Scrisul nu e democratic. Scrisul e dictatura. Eu muncesc intre o ora si doua la fiecare articol (la alea proaste chiar si trei), iar in spatele scrisului sta antrenamentul (cititul). Nu ma victimizez, asta-i meseria. Dar nu accept sa vina un kaka de pe strada si sa baligareasca „Muie” sub randurile mele. Sau, si mai rau, sa ma ia cu „ba, Razvane” un hapciupalitic de 20 de ani. Mergand pe reteta asta democratica, ar trebui ca pilotul de avion sa iasa din carlinga in timpul zborului si sa-l invite la mansa pe domnul cu tatuaje si in pantaloni scurti, de pe locul 14C. Bine ca nu mai traiesc Nichita Stanescu si Fanus Neagu, fiindca ar fi trimisi la librarie, sa ceara autografe cititorilor. Zicea bine Nichita Stanescu: „daca eu ma port descult, nu te trage de sireturi cu mine!” N-am intentia sa ma fac simpatic cu textul asta. Din contra. Si ma consider un mic complice cu marii vinovati din presa – updatatii! – din cauza carora am ajuns sa nu mai scriem si sa nu mai citim. Noi ne-am bransat la modernitate, noi „socializam” si „relationam”. Adica imitam ca maimutele tocmai maimutele de la multinationale. Vorbim romgleza si nu ne auzim intre noi. Incercati sa faceti o reclamatie la o firma de telefonie sau de cablu tv. Nu veti rezolva nimic, semnul de recunoastere al corporatistilor e rigiditatea. Dar a doua zi, o sa va sune o proasta robotizata. „Sunteti multumit de serviciile noastre?” Hai, sictir!
Deontologeala. Ziaricii deontologi sunt genul de oameni rai si netalentati care, daca ar fi profesori, ar lasa corigenti. Ce rezolvi cu asta? Corigentul nu va invata nimic, dar te va uri. Ar trebui sa te bucuri daca un corigent chiuleste, pentru ca e mai mult aer in clasa si te pot auzi mai usor cei pe care ii intereseaza materia ta. Cand votul dat Monicai Macovei tine loc de ambrozie in mina de pix, imi pare bine ca te dau afara mogulii si eu tin cu mogulii. Rau imi pare cand un om atat de talentat si de inteligent ca Tolontan isi toaca vremea cu impartialitatea, deontologeala si alte prostii. De cativa ani, Catalin insista ca lumea pleaca bolnava din spitale. Da, dar primii expusi sunt doctorii. Un bolnav sta in spital doua ore sau doua saptamani, doctorii – o viata. Deontologeala presupune, printre altele, si necunoasterea tarii tale. Intr-un interviu dat de Alexandru Andritoiu lui Dorin Tudoran, in revista „Luceafarul”, din 18 decembrie 1976, si reprodus de Tudoran in cartea „Onoarea de a intelege”, tiparita in 2009, Andritoiu povesteste ca Nicolae Labis a castigat un ceas Pobeda la un concurs de poezie si i l-au furat brancardierii in timp ce-l carau la spital, dupa ce poetul a cazut din tramvai. Draga Tolo, stii ce ar avea „onoarea de a intelege” de aici deontologii concediati de la „Romania Libera”? Ca Andritoiu a fost un poet comunist! De fapt, Andritoiu a fost un mare poet din vremea comunismului, iar ei sunt, in plina libertate, „niste lingai voluntari”(Traian Basescu) ai socialismului elevat de la multinationale. „Vioara-i ca din lemn de trandafiri /si are umar suplu ca Madona/ cioplindu-si-o cu mainile subtiri /neintrecutul mester din Cremona” (Andritoiu). Cand vor scrie asa si deontologii scuipati de la „Romania libera”, mai discutam. Neomarxistii atei n-au talent, dar sunt jigodii.
