Anul trecut, in Romania, din 186.000 de femei care au nascut, 41.000 n-au facut nicio analiza medicala in perioada de sarcina. Adica una din patru. Chestia asta se intampla intr-o tara in care unii vorbesc despre „sexul fluid”. Nu, nu-i vorba despre fluidele la care ne duce primul gand. Aici ar trebui sa se incheie textul, dar eu ma joc de-a omul de cultura.
Tot anul trecut, 69% dintre romani n-au citit nicio carte. Va dati seama ca multi dintre ei au studii superioare. In anii ’90, cand a explodat presa, se zicea „cutare a scris mai mult decat a citit.” Expresia e depasita. Azi te invecinezi cu adevarul daca spui „X are mai multe masterate decat carti citite”. Dar daca se lauda cu un singur masterat, cate carti a citit? Se spune ca traim in epoca tehnologiei. Un tanar a facut, la inceputul anilor 2000, o carte – dialog cu Alexandru Paleologu. Eu citez rar spre deloc din Paleologu, desi are fraze memorabile. Cand Paleologu si Florin Mugur (doi intelectuali de clasa) lucrau la „Cartea Romaneasca”, sub conducerea lui Marin Preda, editura se transformase intr-un centru de afaceri literare. In fine, si cand tanarul acela i-a servit lui Paleologu ideea ca traim in „epoca tehnolatriei”, conu’ Alecu (asa i se adresau prietenii, eu nu-mi permit) a replicat „poate in epoca tehnolatrinei”. Paleologu era un om subtire, il cunoscuse pe Carol al II-lea, care i-a recitat din Verhaeren. Nu gasesti azi in Europa un sef de stat atat de cult. Nici macar Macron nu cred ca se poate compara cu „Frumosul Crai” – asa il alinta Arghezi pe suveranul erudit si desfranat. Cand a auzit ca fiul lui, Mihai, se murdarea pe maini, prin garaje, Carol al II-lea a mai cerut un coniac, de nervi. Ar fi preferat sa-i placa literatura.
In „epoca tehnolatrinei”, tinerimea sprintara si sigura pe ea nu citeste nici daca-i dai carti gratis. Tehnolatrina e mai eficienta decat a fost cenzura comunista. Si ca sa fim sinceri, cenzura i-a salvat de la ridicol pe 80% dintre autori. Pe mine m-ar fi ajutat foarte mult – acum ar trebui sa pun maimuta galbena care rade si se cheama emotimuci. Vrei sa donezi carti? Hop, vine un altfel de cenzura! Repovestesc o intamplare pe care am pus-o in pagina in urma cu doi sau trei ani. Un anticar din Constanta voia sa doneze carti pentru elevi. A vorbit cu doua directoare de scoala. Prima a zis ca accepta cartile, daca donatorul plateste si transportul. A doua cucoana a fost si mai tare. „Aduceti cartile, platiti transportul, dar faceti si opisul pentru biblioteca, pentru ca altfel nu vi le primesc!”
In epoca tehnolatrinei, cei mai mari poeti ai romanilor au ajuns Eminescu si Flick. Eu n-am nimic cu Flick. Baiatul nu pierde vremea ca mine, in tinerete, cu „furtuni cu marsupii violete” si alte izmeneli metafizice. Flick face lautarie de lux la radio, bravo lui! Cand s-a prapadit Emil Brumaru, un adept al exprimarii brute mi-a zis ca „nu mai belesti nicio panarama daca reciti din Emil Brumaru. Acum treaba o rezolvi cu Flick!” Asta-i Romania. Cine-i destept face versuri pentru iubita radioascultatorului, „ca azi e ziua ei”, iar cine e poet, in sensul de fraier, pateste ca Labis. Lui Labis i-au furat brancardierii ceasul Pobeda (castigat la un concurs de poezie), in timp ce-l carau la spital, dupa ce poetul cazuse sub tramvai.
