AcasăEditorialRazvan Ioan BoanchisCe inseamna echipa nationala de fotbal

Ce inseamna echipa nationala de fotbal

In anturajul Generatiei lui Hagi, pe care o reprezinta azi Lupescu, am fost pentru prima data in 1997, cand am zburat cu echipa nationala in Palma de Mallorca, unde urma sa joace un amical impotriva Spaniei. Eram doar de un an si jumatate in presa, dar recunosc cu maxima modestie ca, in cazul meu, talentul tinea loc de vechime. Multumesc pentru aplauze, chiar nu trebuia sa va deranjati.

In charter, numai grei, parca ar fi cazut pe mine televizorul si istoria fotbalului nostru. Hagi, Gica Popescu, Lacatus. Tzetze Moraru, antrenor de portari. Balint, antrenor secund. Piturca, antrenor al echipei de tineret. Cand treceau pe culoar, ma simteam coplesit, ma micsorasem in scaun. Eu nu sunt timid. De cand ma stiu, singurii oameni in fata carora m-am gandit de zece ori, inainte de a deschide gura, au fost Fanus Neagu si Adrian Paunescu. Dar atunci, in avion, de pe televizorul integrat in mintea mea se decupa, in fiecare secunda, cate o vedeta. Ziaristii care insoteau nationala Romaniei – la nivelul fotbalistilor. Ioanitoaia, Satmari (ofiter de presa), Bocioaca. Nea Ion Bocioaca era o legenda in fotbal, nu atat pentru ce scria, ci pentru ce nu scria. Daca voiai sa verifici o stire care sa rupa prima pagina, apelai la Bocioaca. Mosul era dat naibii. Imbracat bine si scump ca impresarii italieni si spanioli, Bocioaca gasea restaurantul unde mancai cel mai bun muschi de vita si tot cu nea Ion te distrai („daca o gagica are peste 25 de ani, nici nu ma uit la ea”) prin piete, pe bulevarde, prin magazine.

In fine, sa ma intorc la emotiile care s-au transferat de la fotbal spre Mallorca, inainte sa aterizam. Pentru prima data vedeam, prin hublou, inima albastrului mediteranean. Mallorca e o insula nascuta din nesomnul Marii, s-a ivit de sub spranceana de delicii si decaderi a Mediteranei. Am iesit din aeroport si m-am trezit sub sigiliul unei nesfarsite colectii vegetale. Ficusi gigantici, galerii de leandri, portocali, valuri de bougainvillea raspandind o lumina verde – sangerie precum claviaturile unui fagure.

La fotbal am fost la fel de mari. 1-1 cu Spania, cu Gabi Popescu dand gol pentru noi (cred ca era la a doua sau la treia selectie) si cu Catalin Munteanu debutant. Ne permiteam experimente cu Spania.

Mi-am adus aminte de povestile astea citind ca actuala conducere a FRF, desi se afla in ultima ei saptamana de (asa-zisa) munca, da anunturi pe site-urile de recrutare pentru un post de Junior Brand Manager care „sa faca parte dintr-o echipa simpatica si cu simtul umorului. „Fotbalul ca fotbalul, l-au rezolvat, dar  logica si limba romana ies cel mai prost de aici. „Echipa simpatica si cu simtul umorului”? Exista si o „echipa antipatica si cu simtul umorului”? Sau una „simpatica si fara simtul umorului”?

Daca actualii sefi din FRF ar fi intrat, prin absurd, in vestiarul Filarmonicii lui Hagi, intai ar fi zis sarut – mana, pe urma ar fi plans de teama sa nu-i priveasca piezis vreun fotbalist, iar in final l-ar fi auzit pe Didi Prodan, dragul de el, „aloooo, alooooo, ospatarii afara!” In cazul meu, a fost vorba despre emotie in fata unor fotbalisti care mi-au devenit amici. Federalii de azi ar fi fost striviti de niste oameni pe care au avut grija sa si-i faca dusmani.

author avatar
Razvan Ioan Boanchis
1.429 afisari
Zenville

Ultimele știri

proger