Ciolos a considerat ca trebuie pusa sub control vanzarea cartelelor prepay. De aici inteleg ca noi, cei cu abonamente, suntem de mult supravegheati. Adica traim in siguranta, mutumim, multumim! Ii apreciez din cale afara pe domnii care sustin ca ei n-au nimic de ascuns, intr-o lume in care orice actiune din viata noastra poate fi instrumentata ca dosar.
Din tot controlul asta sever, am inteles ca terorismul iese neatins, dar devin probe in anchete de coruptie niste conversatii nearticulate, suprarealiste. „Daaaa, i-am spus, a zis ca, nu, nu, nu, lasa, maine, daca nu vrea il bag in puncte-puncte, siguuuur, siguuuur, asa nu mai merge, puncte-puncte, a zis Fane ca puncte-puncte, stai asa, n-a zis si ca puncte-puncte, unde?, nu, nu, 5 ar fi bine, dar nu, nu, nu, mai vedem noi, bine, puncte-puncte”. Din toata idiotenia asta, oamenii muncii cu urechi fine retin doar cifra 5, care poate sa insemne 5 aprilie, 5 perechi de muci sau 5 babe cu chiloti de tabla. Uneori, insa, organele traduc 5 mii de euro sau de lei si gata, grup organizat, proba la dosar!
Domnule Ciolos, daca nu putem sa combatem terorismul, macar sa nu profitam de el! O sa radeti, dar exista o asemanare intre bisnismenii agramati de azi, care devin scriitori la beci, si membrii Uniunii Scriitorilor, de dinainte de ’89. Si unii, si altii s-au lamentat ca sunt ascultati, dar nu era nevoie, pentru ca s-au turnat si se toarna intre ei cu entuziasm. Capodoperele poporului nostru sunt sub control, domnule Ciolos! Romanul e bunicel la telefon, dar se dovedeste genial in literatura de sertar. Care se publica numai cand trebuie. In varianta sintetica. Pasaje semnificative, sa nu obosim cititorul cu zgura fabulatiilor.
