Ce alegeti intre blenoragie si Andrei Gheorghe?

Exercitii de cobai. Toata lumea le face. Nimic grav, pana la autoflagere mai sunt destui pasi.

Scriu in timp ce o Joiana de la TVR si regizorul Radu Jude elucubreaza ca „nationalismul e o plaga recurenta la noi” si ca „Romania e o tara rasista”. Si nu inchid televizorul, rezist, rezist! Suport enormitatile astea neomarxiste, tipice USR, partidul nefericitilor agresivi. Cablul il am la Dolce, desi ceva mai idiot, in materie de televizie, nu s-a inventat. Schimb pe un post de stiri si ma enervez cand vad un reportaj despre tefeleii din Piata Victoriei, in loc sa ma bucur ca s-au strans doar 100 de mici tortionari. Las televizorul si citesc postari despre Lucian Mandruta. Nu, nu postarile lui Mandruta, nici chiar asa! Postari despre ineptiile lui Mandruta. A mazgalit ca sunt 11000 de romani in puscariile din Europa, asa ca n-ar trebui sa ne plangem ca am putea primi 1000 de refugiati. Cu alte cuvinte, Mandruta ii compara pe infractorii nostri cu eventualii teroristi. Ce pretentii sa ai de la un fraier care scheuna ca muezinul, la televizor, dupa ce si-a inselat nevasta, si cucoana l-a prins? Mandruta, crede-ma ca sutii nostri din Occident sunt mai onesti ca tine si ca magistratii plagiatori. Delincventii lucreaza la pont, nu la ordin.

De la fatalaul Mandruta sa trecem la geamatul batranului Span! E vorba despre Andrei Gheorghe, care si-a tavalit barba blonzie si rara prin niste felii de pizza, pe care voia sa le ofere unor procurori. Asa stie el sa omagieze. Bine au facut procurorii, cand l-au refuzat. Daca pizza era din aia olandeza? Cu hasis! Ultima productie a lui Gheorghe bate spre capodopera: „Intre Mamaia si o blenoragie, aleg blenoragia!” Pentru blenoragie ai nevoie intai de o erectie, un lucru imposibil in cazul unui teribilist scremut. Din acest motiv apare si exhibitionismul. Cativa salvamari au tinut sa-i transmita lui Gheorghe ca si ei, intre o blenoragie si Andrei Gheorghe, aleg tot blenoragia, cu conditia sa-i usture in timp ce-l stropesc pe Gheorghe. Esti destept, Gheorghe, umbli la figuri de stil, mizantropule caraghios, manipulezi  comparatii smecherite, metaforistule!

Vaslind cu vinovate delicii printre insanitati mediatice, am avut timp sa gasesc si o definitie sublima a metaforei. „Frumusetea unei metafore incepe acolo unde sfarseste adevarul ei”. Ortega y Gasset. Daca as fi un fals si un constipat ca Mandruta sau ca anchetatoarea de plagiate Emilia Sercan (sunt probleme cu lucrarea ei de licenta, adica proba ca a devenit intelectuala, fiindca onesta se subintelege ca era), as scrie”am lasat aceste mizerii si am luat o carte de Ortega y Gasset, scoasa la Humanitas…” Pe naiba! Am dat prin casa de Almanahul literar, din 1988. Radu G. Teposu a facut o ancheta printre scriitori. „Spuneti o metafora care v-a placut”. Radu Cosasu i-a raspuns ca tocmai citea „Viata lui Titu Maiorescu”, de Zigu Ornea, iar Ornea il citase pe Ortega y Gasset. Mandruta, foloseste si tu metafora asta, ca o sa pari cult!