Ai o poveste fotografii, sau materiale audio/video care crezi ca merita sa fie publicate?
Scrie-ne pe pont[@]national.ro (fara [ ]) sau completeaza formularul de AICI!
Home » Razvan Ioan Boanchis » Branduri prea putine pentru orgolii prea mari

Branduri prea putine pentru orgolii prea mari

Autor:

Inainte de revolutie si in primii ani de dupa, cand te intreba cineva de unde ai o toala, ziceai “din Germania”. Sau din “Franta”. Nu conta marca. Important era cuvantul magic si garant – Germania! – chiar daca boarfe similare purtau si camionagiii nemti, dar nu in oras, ci la smotru, cand se bagau sub TIR. Exista si expresia “blugi originali.” “Are blugi originali.” Wrangler sau Levi’s. Nu erau originali, vedeti-va de treaba! In aceeasi perioada, la Paris, cucoanele se afisau la receptii in rochii cu broderii, aduse din satele Ardealului. Emmanuelle Kahn le imbraca pe frantuzoaice cu iz etnic si exotic.

 

Dupa 1995 am inceput sa ne facem vacantele dincolo de Antalya. Si veneam pe Calea Victoriei sau pe Litoral cu tricouri menite sa ateste unde am fost. Scria mare, de sub barbie pana deasupra buricului, Mallorca, Malta, Creta. “Tricoaiele” alea, cum se spune in PSD-ul ciobanit de taranusul amfibiu si vascos pe nume Dragnea, costau, in functie de calitate, intre sase si zece dolari. Pfoaaa, am uitat de magazinul De Fonseca ! Prima “privatizare” straineza de pe Calea Victoriei, prin martie ’90. I-a furat startul si lui Stefanel. Papuci si espadrile De Fonseca. Noua dolari perechea. Cand s-a deschis De Fonseca, langa Salonul Spaniol, tineretul studios a spart geamurile, ca babele, azi, cand se dau tigai. Mi-am adus aminte de firmulita asta cand am trecut cu masina prin Fiumifreddo, o localitate din Sicilia, de langa Taormina. Scria mare “Scarpe Outlet” si am zis sa bagam si noi un ochi. Am vazut De Fonseca, un stand paduchios, de maximum un metru si jumatate. M-a umflat rasul – ce mandri eram noi cu De Fonseca in turloaie, pe Terasa Amfiteatru din Olimp, in vara lui ’90! De atunci, De Fonseca nu s-a dezvoltat deloc, a ramas tot la espadrile si papuci. 8 euro. Broscarii au dat marea lovitura la Bucuresti.

Si sa mergem azi la plaja sau in Herastrau! In cea mai privilegiata zona a lumii, Sudul Frantei, nu se etaleaza atata Philipp Plein, Billionaire, Vilebrequin, La Martina, Moncler (vand si tricouri) ca in sud-estul Romaniei. N-au si francezii Mamaia Nord, asta e! Daca ar vedea romanii nostri cum fac plaja francezii de rand, care locuiesc in zona Nisa -Antibes, ar rade de ei. Provensalii vin in haine normale, cu cosuletul de mancare de acasa, si stau pe pietre. Coasta de Azur are putine plaje cu nisip fin, ca la Mamaia. Ar fi alea din St. Tropez (Pampelonne in special), La Garoupe in Cap-d’Antibes, una langa Frejus, Larvotto din Monte Carlo si cam gata. In schimb, nicaieri Marea nu e mai opalescenta (verde, roz, magenta, albastrul e deja banal) ca in golfurile de pe Coasta de Azur. Am vazut multi romani si pe acolo. La Cap-Ferrat erau imbracati normal. Villebrequin si Philipp Plein sunt pentru Mamaia. Si sunt deja depasite.

Toti mamaistii (mamaistilor!, cum striga vamaiotii pe plaja, cand se supara si sunt suparati mereu) au sculele astea in sifonier. Dar nu sunt pentru pentru corpurile noastre, ci pentru vanitatea noastra foarte ieftina. Le-am cumparat ca sa fim admirati in ele. Cumplit mi se pare ca am cunoscut si milionari adevarati care inca te mai evalueaza dupa ce scrie pe tricou. Ca pe frunte nu scrie nimic. Avem o boala ereditara, dar se poate supravietui cu ea. Ne dam mari. Cea mai mare boala a noastra, insa, cea care ne-a distrus si va distruge si ziua de maine, e alta. Orgoliul. Orgoliul. Orgoliul. Concurenta, chiar mancatoria si jigodismul, sunt urate, dar aduc progres. Orgoliul ii devoreaza si pe infranti, si pe invingatori. Ce bucurie mai avem noi cand castigam ceva (o apreciere, o relatie sau cinci lei) daca nu sufera Gicuta sau Vasilica?

Te culci seara si, inainte sa adormi, te gandesti ca ti-a zis sau ti-a dres nu stiu cine nu stiu ce. Si ce conteaza? Poate ca ala te-a invins. Sau nu. Dar orgoliul te-a facut muci, muci te-a facut! Si oricum, despre cacaturile astea nu s-a auzit la Paris. E o vorba de o suta, de doua sute de ani. Un om sau o intamplare despre care nu s-a auzit la Paris – nu exista.



    

Comenteaza pe Facebook


Ziarul National
Recomandarile zilei 17-08-2018
 
Multumim pentru apreciere!
NU, multumesc!