Se va vorbi si saptamana asta despre „Codruta noastra”. Nu imi propun sa jonglez cu ironii si evit sa scriu ce parere am despre candizii care spun ca „o romanca e apreciata in strainatate, dar conationalii ei ii fac rau”.
Da, „Codruta noastra” e apreciata in strainatate, pentru ca „a prins hotii.” Asa e, patronii romani furau. Si furau haotic. Mediul de afaceri autohton era si este dezbinat, la fel ca poporul. La noi, si miliardarii aveau si au mai multe probleme decat omologii lor din Occident. Patronii romani plateau si platesc mai greu datoriile. Nu cred ca exista nicaieri in Europa o elita financiara mai indatorata. „Codruta noastra” i-a rezolvat pe patronii bastinasi („oligarhii”, „mogulii”) si a defrisat poteca multinationalelor. Corporatiile sunt bine organizate si foarte bine protejate de diplomati influenti, de case de avocatura si de presa straina.
Dar cand „Codruta noastra” e comparata cu Eliade, Cioran sau Brancusi, atunci chiar incepe distractia. Pentru ca ultrasii ei ii fac, involuntar, un mare rau. Daca unui baiat, care pretinde ca a inventat o rasnita sau un storcator de fructe, ii zici „bravo, Leonardo da Vinci!” – nu l-ai elogiat, ci l-ai dus in deriziune. Generatia Criterion, a lui Eliade, Cioran si a pleiadei, e cea mai izbutita din intreaga cultura romana pentru ca acei oameni erau si culti, si sincronizati cu Lumea – nu doar cu Occidentul – si patrioti, si dezinhibati. Le aveau pe toate, nu s-a mai intamplat asa ceva inainte si dupa ei. Pana la „Criterion”, strainatatea noastra a insemnat Parisul si gata. Criterionistii pilotati de Nae Ionescu scriau cu dezinvoltura despre India si „descopereau America” – in cultura noastra, ei „au descoperit America”. Au fost chiar deasupra prozei si a poeziei, au schimbat filozofia, eseistica si teatrul. Cum sa o asezi pe „Codruta noastra” langa Eliade si Cioran?
Doua-trei fraze si despre Brancusi. Dupa ce au comparat-o pe „Codruta noastra” cu Brancusi, ziaricii i-au acuzat pe Sadoveanu, Calinescu si Camil Petrescu pentru ca l-au refuzat pe Brancusi, care a vrut sa lase statului roman sculpturile sale. Dar daca ar fi sapat mai adanc, ar fi aflat ca acestia au fost pusi in fata unui fapt implinit. Hotararea fusese luata de Leonte Rautu, in CPex al PMR. Spre deosebire de Gheorghiu-Dej (animal politic inteligent si puternic, mai inteligent ca Iliescu si mai puternic ca Basescu, dar incult ca Basescu, un ceferist cu zece ani de puscarie, care iubea mai mult artistele – pe Elvira Godeanu, de pilda – decat arta), Leonte Rautu era un ticalos instruit. Asa ca mai lasati-i pe Sadoveanu si Calinescu! Erau geniali si fricosi, asta-i situatia. Si lui Cioran i-a fost toata viata teama (nu rusine, teama) ca-l vor ajunge la Paris textele inflacarate din tinerete.
Inca una, de final, cu Emil Cioran. Criterionistii au fost sclipitori cu tot cu familiile. Aurel Cioran, fratele lui Emil Cioran, a ramas in tara si era chemat saptamanal sa dea raportul la Securitate. Dupa o perioada, securistul care-l avea in grija pe Aurel Cioran a fost schimbat, pentru ca fusese contaminat de ideile lui Emil Cioran, din anii ’30.
