Pe litoral au aparut deja primii turisti, pentru 1 Mai. Despre clubberii din nordul Mamaiei sau despre familistii care se uita la albastrul marin din superbele restaurante ale Constantei nu voi scrie nimic, pentru ca sunt oameni normali. Alte categorii mi se par amuzante.
Vamaiotii. Norocul lor e ca bate vantul printre corturi si nu se simte mirosul de zeama de conserva depus in barbile rupestre. Cand ii privesti, nu stii daca urmele de pe corpurile lor ies cu sapun sau sunt tatuaje. Isi respecta si isi estimeaza jegul la pret de arta.
Corporatistii. Ei ar trebui sa sarbatoreasca 1 Mai prin munca, fiindca sunt niste neoproletari devotati. Si violenti, daca te iei de corporatia pe care ei o iubesc, desi nu le apartine. Ei nu au simtul proprietatii. Ei au simtul datoriei fata de multinationala si fata de banca, pentru ca traiesc in rate si se distreaza la team building. Deja s-au organizat in echipe de biciclozauri (departamentul Customer support contra departamentului resurse umane – HR, asa zic ei) si vor navali pe faleza dintre Rex si Iaki.
Taranii de oras. Hotelul le pute, restaurantul le pute. De cele mai multe ori au dreptate, dar nu asta e problema. Argumentul pe baza caruia emit pretentii mi se pare fantastic. „Nu sunteti capabili sa oferiti conditii ca in Uniunea Europeana! V-o spun io, care am cinci ani de bulgari!”. Nu te pui cu smecherul umblat, care a facut turism de all-inclusive la celebra cantina „Nisipurile de Aur”!
