In dragoste nu a avut parte de noroc, dar, in schimb, s-a refugiat in muzica. Am auzit pe un site un cantec interpretat de ea. Frumusel, foc de frumusel! Incepe simplu, cu patru serii de „aaa” –uri impresionante, pentru sensibilizarea si aducerea bizonului la un nivel de comunicare perfect.
Dupa care esti introdus in subiect: „Cand ma privesti imi dai fiori/Ca sa m-atingi pana in zori”. Diversificarea devine magistrala la repetarea imediata a versurilor, unde „ca sa” se inlocuieste cu „vreau”. Act serios de creatie, nu gluma, cu mesaj pe cat de profund, pe atat de pervers, caci daca nu o infiorezi, nici macar nu poti „ca sa”. Ca sa ce? Pana si lui Moculescu i-ar fi greu sa priceapa ce legatura este intre muzica si Simona Trasca, dupa cum si mie imi este peste puteri sa inteleg de ce canta cu silicoanele. Nu spun asta intamplator. Daca mergi pe strada si te impiedici de niste silicoane imense inseamna ca te-ai ciocnit de ea, de Simona Trasca. Nici la capitolul asta n-a avut prea mult noroc, pentru ca unul dintre ele o luase la vale si zburda pe miriste. Pana la urma, si-a montat altele, impresionante. Chestiune serioasa asta cu silicoanele, caci, spun specialistii, anual se investeste in implanturi mai mult decat in cercetarile pentru maladia Alzheimer. Peste vreo 40 de ani, la fel de mandra, Simona va avea cele mai impunatoare silicoane, dar nu o sa-si aminteasca la ce ii folosesc. Si nici la ce ajuta fiorii si atingerile.
Piti-analist
