Simona Gherghe este o fata incantatoare. Farmecul ei este dat de alunita. Si de emisiune. M-am uitat si eu la ea. La emisiune, adica. In primul an, fara sonor, ca sa ma familiarizez cu o blonda in spatiul meu populat doar de brunete.
Dupa ce m-am obisnuit cu faptura, i-am dat si sonor. Am crezut ca este o emisiune de stiri. Stirile erau vechi, de furaciune. Aceleasi stiri pe care le vezi in alte 40 de emisiuni si inca pe atatea editii online. Apoi am zis ca este o emisiune pentru femei nefericite. Ele iubesc, da’ nici dracu’ nu se uita la ele. Sau pentru parlitele pe burta pe la vreun salon de infrumusetare. Pentru inselate, stiu ele de ce. Pentru fripturistele scoase de sub birou si promovate vedete. Pentru pitipoancele care-si schimba culoarea parului. Pentru muierile ciclotimice care cred in puterea de seductie a silicoanelor. Pentru emasculatii care arunca priviri fioroase printre belciugele infipte in sprancene. Pentru amorul cu nabadai, in care chilotii se spala in public si se usuca in direct. La Gadea, macar tii isonul slujbei cu pilde la final. Brancu promoveaza cremele nevestei si Morar, prostia. La Stoiceasca e de ras, Badea a ajuns de plans si la madam Grecu, dupa urlete, juri ca iar au dat tatarii iama in fecioare. Perfect, dar la „Acces direct” despre ce este vorba? Arata ca o emisiune despre propria emisiune, cand, cu blonda in fata, cedezi patriotic in favoarea podgoriilor nationale.
Piti-analist
