In a douazecea duminica dupa Rusalii, Cristian Boureanu a umplut credinta de respect, electoratul de sarmale si Husiul de atentie. A dat si el, ca tot omul evlavios, de pomana. Nu a fost un gest electoral, fereasca Al de Sus, era asa, de ziua Sfintilor Mari Mucenici Serghie si Vah si a Sfintilor Sfintiti Mucenici Iulian, Chesarie si Polihronie.
A tras cu ochiul in calindar, a vazut ca sunt cu rosu si si-a spus ca trebuie sa fie mai importanti decat cohortele de sfintisori modesti, care se multumesc cu o cruce neagra, de rand. Nu i-a spus nimeni, nici macar primarul urbei, ca duminica toti sfintii sunt trecuti cu rosu. Pomana a coincis cu „Zilele Husiului”, un festival pentru cele sapte-opt statui din oras, cu eterna foame a alegatorilor, cu o sponsorizare de la abatorul lu’ tata lu’ viceprimaru’ si cu trecerea lui Boureanu prin oras. Si, ca in minunile biblice, tocmai s-a nimerit sa candideze la un post de deputat in Vaslui. Acum, in marea lor cumintenie, oitele electorale ratacite prin judet asteapta sfantul indemn al cuviosului Boureanu intru strangerea la urna: „Lasati voturile sa vina la mine, caci ale voastre sunt sarmalele si colacii, acum si pururea si-n vecii vecilor. Amin!”
Piti-analist
