Stapaneste limba romana din cand in cand, daca e sa te iei dupa vorbele de pe blogul personal. Singura ei problema e doar limba romana, caci la imaginatie de-a valma pe pustii este neintrecuta. Hai, ca „ia masa in resort” nu ar fi o problema grava, resortul fiind orice, inclusiv arcul de pix, pana la suspensia in foi a vagoanelor de tren, pe scara evolutiei resortului. Nu merge la restaurant, pentru ca nu suna bine, „resortul” fiind ceva elevat, pentru nasul ei.
O si vad intrebandu-si companionul, „ ce servim?”, pentru ca ea nu mananca, ci doar „serveste”. Ia uite cat de limpede gandeste si graieste „Poezia gandurilor mele strabate dincolo de mine si de esenta mea…atat de departe si de mult incat nici eu nu o inteleg…”. Acum, sa ma ierte Ăl de Sus, strabate „atat de mult” ce? De ce ai senzatia, Diana, ca dincolo de tine ar mai fi ceva? Tu esti totul! Esti si incoerenta gandului, si talentul de a scrie degeaba. Totul este sa nu vii prea aproape de oglinda, ca e de belea, mai ales ca singura spui ca „nu stim sa ne uitam la noi. Nici fizic, nici psihic, nici mental”. Iaca, eu ma uit la tine cum faci 3 in 1 cu fizicul, mentalul si psihicul. Foarte tare! Si retin esenta ta, aia de care vorbeai mai sus. Ca „Dumnezeu ne lasa cu cate ceva ce noua nu ne place…”. De exemplu, Dumnezeu ni te-a lasat noua, pe blog, ca sa zic asa. Proasta inspiratie.
Piti-analist
