Prigoana este genul de barbat foarte hotarat, care stie ce vrea de la viata. O vreme, s-a ocupat de gunoaie, in general, apoi de Adriana Bahmuteanu, in special. Satul de adulmecatul prin ghene, sufletul lui a batut din pleoape, totusi, in fata iubirii. O iubire care a insemnat vreo cinci despartiri, alte cinci impacari si, evident, o mahala mai tare decat chindiile ca la usa cortului, cu folclor de mama si manele.
Ea l-a iubit sincer, ca doar nu era sa-l ia doar pentru piciorul ala de lemn, dupa cum se lauda. Apoi, cu discretia femeii decente, anunta in ziare cum a fost data afara de la serviciu, din televiziunile lui, de vreo patru ori. Cum, dupa ultima despartire, ii trimitea mancare la copii pe baza de proces verbal. Cum se bateau parte-n parte. Si, mai grav, cum i-a distrus el cariera impotrivindu-se unor emisiuni de succes, in prime-time, cand ar fi trebuit sa fie acasa, pentru conversatia de salon cu musafirii lui. Pana si eu ma revolt, gandindu-ma ca e nedrept ca aceasta Oprah Winfrey a tambalelor si a emisiunilor cu geamparale sa esueze profesional intre cele doua tigai carora le face reclama. Adriana, nu te lua dupa Prigoana, care te face nebuna si mincinoasa, inca ai resurse. Salta capacul tomberonului marital si croieste macar un serial despre cum iti spalai budigaii, despre cum te radeai la subrat cu masina lui de barbierit si despre cum se rumeneste dragostea in tingirile alea care mie mi-au ars toate fripturile.
Piti-analist
