Emil Boc le-a explicat pedelistilor bucuresteni ca partidul a guvernat bine, doar ca realizarile Executivului au fost prost expuse publicului larg, de catre Edmond Talmacean.
Candidatul la presedintia PDL, Emil Boc, considera ca nu are probleme cu guvernarea, ci cu incapacitatea colegilor de partid de a “comunica” adecvat cu restul lumii electorale. Mai exact, Boc se declara ferm convins ca a venit vremea “culegerii roadelor guvernarii”. O guvernare care a luat multe masuri bune si care ar fi mult mai putin blamata daca democratii scosi la rampa de mass-media ar fi stiut sa-si prezinte convenabil “marfa”, evitând astfel cazurile gen “Michael Jackson” de Dâmbovita, alias Edmond Talmacean.
*Premierul a dansat si a falsat si el pe placul inimii*
Un Talmacean care a reusit, cu falsetele si contorsionarile lui, sa obtina o notorietate internationala inaccesibila altfel, prin simpla sa prestatie politica. Un succes atât de facil incât, pe buna dreptate, Emil Boc ar putea fi invidios. Nu de alta, dar actualul premier si lider al PDL s-a lasat la rândul lui de multe ori prada instinctelor artistice. De dansat a dansat si el, dar doar hore asezate, ceea ce nu a stârnit interesul presei internationale. Nici eforturile vocale nu l-au ajutat sa ajunga “vedeta”, desi a falsat suficient de convingator. Mai putin, ce-i drept, in comparatie cu prestatia jenanta a lui Talmacean. Neconsacrat prin voce, Emil Boc si-a incercat sansa si dirijând, proba la care subalternul sau de partid nu a participat inca. Asa stând lucrurile, e cam greu de inteles ce-i reproseaza Boc lui Talmacean: faptul ca a urmat exemplul sefului, sau lipsa de talent demonstrata la probele practice? De lipsa explicatiilor solide si coerente referitoare la necesitatea luarii atâtor masuri nepopulare nu poate fi vorba, câta vreme premierul insusi nu a stiut sa comunice corect si la timp. De aceea, singura explicatie la indemâna ramâne invidia pe care Boc o resimte fata de recunoasterea internationala dobândita de Edmond Talmacean peste noapte. (A.L.)
