Un subiect sensibil, aflat acum pe agenda UE, este permiterea cultivarii pe scara larga a plantelor modificate genetic (OMG) de la inceputul anului viitor, dupa ce suprafetele cultivate cu OMG sunt in continua scadere.
Daca-i intrebi pe marii fermieri despre organismele modificate genetic n-ai gasi pe unul care sa nu vrea sa le cultive. Pentru ei e simplu: cultivarea OMG-urilor presupune costuri mult mai mici decât a plantelor crescute natural, productiile sunt mai mari si chiar, spun fermierii, necesita o cantitate de ingrasaminte mai mica, ceea ce le face mai putin toxice. Iar asta s-ar putea traduce prin ieftinirea alimentelor. „Plantele modificate genetic au toate avantajele de partea lor. Ba, mai mult, sunt benefice si pentru sol. Doar daca ne gândim ca pentru soia normala sunt necesare 24 de kg de ingrasaminte pe hectar, anual, iar pentru cea modificata genetic doar 2-4 kg, e lesne de inteles de ce sunt chiar mai ecologice OMG-urile”, spune Culita Tarâta, cel mai mare fermier al tarii. Ramâne insa situatia actuala: nici in UE, nici in România nu este permisa cultivarea plantelor de laborator cu exceptia porumbului. Paradoxal, insa, se poate importa si chiar se importa cantitati apreciabile de OMG-uri din SUA ori tarile Americii Latine, cu precadere plante tehnice precum soia. Recent, ministrul Agriculturii, Valeriu Tabara, a precizat ca România asteapta o decizie favorabila de la UE pentru a putea incepe, odata cu 1 ianuarie 2012, cultivarea OMG-urilor pe scara larga. Deocamdata noi doar importam 98% din totalul OMG-urilor consumate, ceva peste 800.000 de tone, doar soia, arata Eugen Radulescu, secretar de stat la Ministerul Agriculturii.
Andrei Ispas
