„Sint un om batrin si am avut o multime de probleme, dar majoritatea nu s-au intimplat niciodata”, a spus Mark Twain. Si acesta este modul fundamental in care si noi avem „o multime de probleme”. Boala vremurilor noastre este stresul, pe care il dezvoltam, nu atit in mijlocul problemelor, cit pentru ca le avem in minte. Ne este cumplit de frica de probleme care nu exista. „Dar daca vor fi? Daca se va intimpla cutare si cutare lucru? Daca vine ursul cind mergi prin padure? Daca se darima un bloc peste capul tau cind mergi pe strada? Daca pica un avion cind esti in cimp? Daca pamintul incepe sa se invirta invers?”. Frica de a avea probleme este aceea care ne creeaza cele mai multe probleme. Ne este frica de ceea ce n-a venit, de ceea ce a fost sau de ceea ce nu va fi niciodata si, prin aceasta, ne ingropam in probleme. Mintea ascunsa in frica de probleme evita sa traiasca in momentul prezent, adica exact acolo unde problemele sint simple fabulatii. Mintea nu suporta simplitatea prezentului si percepe armonia lui ca pe o stare de plictis. Si, cind mintea vrea musai probleme, problemele poposesc pe linga noi, problemele apar precum ciupercile dupa ploaie. Cind problemele nu vin, mintea isi imagineaza teancuri de probleme, inventeaza zeci si sute de probleme. Daca ea insasi nu izbucneste sa teasa o problema reala, atunci gaseste o problema undeva, in cartier, in tara, in lume, in cer sau cine stie in ce veacuri apuse. A constientiza ca majoritatea problemelor sint pura inventie a mintii inseamna a avea curajul sa traiesti. Mintea alearga dupa tot ce-i complicat pentru ca-i permitem aceasta. Mintea este minunata: ea ne incita la alegere si creatie, la constiinta si la intelegere. Ea este un maestru de exceptie, atunci cind intelegem ca ea ne prezinta o viata plina de probleme tocmai pentru a intelege ca problemele exista cind le hranim mental. Armonia indelungata, linistea si bucuria ne pot aduce atit plictis si atita deziluzie, incit este limpede ca problemele se nasc din lipsa oricarei probleme. Si, pina ce vom constientiza ca ne autoflagelam si cautam cu luminarea cit mai multe probleme, vom avea probleme si, la batrinete, ca Mark Twain, vom zice: „Am avut o groaza de probleme in viata, dar majoritatea nu s-au intimplat niciodata”. Nici ale noastre nu se intimpla niciodata, dar este asa de limpede ca avem probleme cu nemiluita. Uneori ne deranjeaza cel mai mic gest al altui om. Alteori o mica remarca ne umple de amaraciune. Si alteori ne imping in probleme asteptarile pe care ceilalti nu ni le implinesc, nu pentru ca ei n-ar vrea sa ni le implineasca, ci pentru ca „nu pot citi in stele asteptarile noastre”. Problemele din mintea noastra sint mai intense, mai tulburatoare si mai grozave decit cele reale, numai ca adesea nu sintem constienti de prezenta lor in imaginatie. Prin exercitiu spiritual si decizia de a suferi mai putin se poate ca iluzia problemelor sa se disipeze, iar viata reala, cu evenimentele ei cu tot, sa urmeze schimbarea interioara. Intrebarea: „cite dintre problemele mele sint cu adevarat in manifestare si cite sint doar temeri, iluzii, vise si asteptari” poate obtine raspunsuri surprinzatoare printr-un exercitiu de sinceritate al celui ce se intreaba pe el insusi. Sinceritatea cu sine ne poate ajuta sa intelegem chiar acum (nu la adinci batrineti) natura imaginara a multor probleme ce ne ocupa mintile.
National
