Crin Antonescu, de la revolutia bunului-simt la revolutia arogantei

De sloganul “bunului-simt” s-a ales praful – si asta nu numai pentru ca Traian Basescu a revenit la Cotroceni. Demolatorul mitului care a adus niste oameni la urne este chiar parintele de drept – si anume cavalerul ratacitor Crin Antonescu. Perdant, la rindul lui, alaturi de Mircea Geoana, Antonescu refuza sa se dezcocoate din copacul unde singur s-a urcat, conditionind, fara niciun pic de bun-simt politic, negocierile cu PDL. Odata consumata definitiv campania electorala, noua marota a lui Antonescu este suprematia Parlamentului asupra presedintelui, in cazul desemnarii premierului. Aparator din oficiu al democratiei pure, liderul PNL ignora practic realitatile si cutumele politice, calcind in picioare regula de aur a negocierii – singura valabila intr-o democratie reala, ca la mama ei occidentala. Arogant peste poate, Crin Antonescu bate practic din picior si impune clanului “dictatorial” basescian conditii nici macar sustinute de algoritmul parlamentar. Ifosele proaspat dobindite de liderul PNL sint alimentate de bunul sau prieten Geoana – care, in speranta de a mai ramine in fruntea PSD, i-ar da lui Antonescu pe mama si pe tata social-democratiei supravietuitoare dezastrului electoral. Cind dispui de o figura proaspata si de papagal, lesne te urci pe calul alb al politicii. Sa o tii ca gaia matu cu principiile doar pentru a-ti pastra intacta zestrea electorala pina la prezidentialele din 2014 – iata o strategie “anticriza” de tot spanacul, buna doar sa te azvirle din sa, in niciun caz sa te mentina in top.