Politia se spala pe miini, trebuie sa inving singur. Incerc sa-l ucid, dar ma opreste respectul pentru Codul Penal. Contraofensiva. Imi taie cablul.
Intr-o seara, aveam niste prieteni in vizita la mine, beam ceva si discutam tot felul de nimicuri, cind se aude un ciocanit energic in usa. Sting tigara, ma ridic si anunt: „Il omor”. Deschid usa si dau nas in nas cu doi politisti plictisiti. Ii chemase noul meu prieten, statusera doua minute in fata usii si se convinsesera ca nu e galagie; acum mergeau sa-l amendeze ca a chemat politia degeaba. „Dar sa stiti ca l-am mai amendat de citeva ori si tot degeaba. N-ai ce-i face”. Deci, sint pe cont propriu.
Simbata dimineata, ora 9. Bubuie tavanul si se cutremura blocul. Sar din pat, imi trag bocancii in picioare si ies val-virtej pe usa. Sint in boxerii cu desene animate si in tricou, dar mi-am pus bocancii de iarna fiindca au botul tare. Bat delicat cu bocancii in usa si trezesc si restul vecinilor. Din boxerii mei cu desene animate, urlu amenintator: „Deschide, ca-ti darim usa!”. Crapa nitel usa si isi arata fata de sobolan scirbos, dar, din prudenta, ramine inauntru cu toata circumferinta. Nu intelege de ce fac tot circul asta si ma face dement. Am luptat din greu cu tentatia de a intra peste el, insa, in cele din urma, respectul meu
filial pentru Codul Penal si pentru cei care vegheaza la respectarea lui a invins.
Au continuat sa bata cu bila in podea pina cind am gasit antidotul: Rammstein. Cite 15 minute, cu boxele date la maximum, apoi pauza alte 15 minute, in caz ca au chemat politia. Cind ne-am potolit si ne-am culcat, alte 15 minute de Rammstein. Cu cit urlau mai tare, cu atit dadeam si eu sonorul mai tare. Daca e necesar, pot sa joc dur.
Vazind ca sint o nuca greu de spart, a lovit la imagine. A impinzit blocul cu afise demascatoare, in care locatarii erau avertizati ca la apartamentul 56 s-a mutat un element antisocial, un „asa-zis ziarist” („porci, doamna, nu ziaristi”), un nesimtit care da televizorul tare si face dus, deranjind pe toata lumea. Apoi, mi-a lasat in usa un biletel muscator, in care ma avertiza sa nu mai urlu la meci „cind joaca cacatii tai de olteni”.
Intr-o seara, era cit pe ce sa pun mina pe el. L-am vazut in fata blocului, m-am repezit, dar a intrat repede si a inchis usa. Pina mi-am scos cartela, era in lift. S-a oprit la etajul 4, desi sta la 5. Il sun pe proprietar: „Ma, era sa-l prind pe scari, l-am scapat de putin. Da’ n-a urcat la el, la 5, s-a dus cu liftul la 4”. „A, pai da, el la 4 merge cu liftul, ca la 5 il pindeste ala din fata lui sa-l bata. Urca la 4 si de acolo pe scari, ca el sta linga scari si intra repede”.
Am inceput sa-l pindesc si eu la lift, dar cumva m-a simtit si acum urca la 6, coboara un etaj.
Cred ca si eu l-am subestimat putin: mi-a taiat cablul dimineata, cind stie ca dorm dus.l
(continuarea, in numarul de miine)
