Acest reportaj, care incepe astazi, este despre anevoiosul drum facut de ziarul „National” si Community Aid Romania pentru a ajunge la refugiatii sirieni din propria tara, cei mai urgisiti de razboiul interminabil.
Suntem romani. Sora noastra, de veacuri, e nevoia, iar frate ne e necazul. De aceea stim ce este suferinta si, cand un alt popor trece prin clipe de cumpana, nu ramanem indiferenti. Dar ce greu este sa treci de la sentimente la fapte!
Bani, bani, baga bani!
Situatia poporului sirian se deterioreaza pe zi ce trece, iar UNHCR, UNICEF, Crucea Rosie, Salvati copiii fac apeluri disperate dupa ajutor. Dar, cand „National” a raspuns apelului lor, am primit niste conturi. Schema lor e simpla: baga bani! Nu asta e solutia pentru Romania. Deci, cum faci sa ajunga ajutorul umanitar in Siria, la oamenii care depind total de ceea ce li se trimite din afara? Prea periculos, scrie mass media internationala. Ajutoarele pot fi atacate de brigazile islamiste si deturnate pentru hrana mujahedinilor. Ori pur si simplu pot fi atacate de bande de hoti, formate, de cele mai multe ori, din oameni disperati de foame. Nu-i o scuza. Dar nici nu poate fi o acuza care sa te puna la zid. Foamea dezumanizeaza. Ăsta este singurul adevar. Ca sa trimiti ajutoare umanitare in Siria si sa fii sigur ca ajung acolo unde ti-ai propus, trebuie sa stii cu cine te asociezi. Am vrut sa ne asociem cu UNHCR, UNICEF, Crucea Rosie, Salvati copiii etc, ce au sucursale in Romania. Si reprezentanti si ambasadori sclifositi, care-si permit sa spuna ca numele si sigla lor nu vor sa fie asociate cu Siria. Singurii care s-au „asociat” au fost niste tineri minunati, studenti, masteranzi si proaspat absolventi, care au inteles ca pentru sirieni s-au consumat prea multe vorbe si ca e timpul actiunii. Interlocutorii mei, si colegii de echipa cu care am fost in Siria, sunt Gabriel Cateliu, 24 de ani, masterand in Stiinte Politice (tema lui este „Primavara araba”, in special situatia din Siria), si Mihai Ventoniuc, 27 de ani, absolvent de Managementul Mediului si al Resurselor. De la Community Aid Romania.
R: De ce si de cand ati intrat in munca umanitara?
Gabriel: Am simtit intotdeauna nevoia sa ajut, sa pun umarul la ceea ce este drept. Am lucrat ca voluntar din 2010 si proiectele cele mai dragi mi-au fost cele care priveau copiii defavorizati.
Mihai: Eu am lucrat ca voluntar din 2008. Sunt membru al unui ONG din Danemarca, IAID Global, care are proiecte pentru sustinerea comunitatilor defavorizate, iar experienta mea de lucru este mediul rural. In domeniul umanitar, lucrezi numai daca ai chemare pentru asa ceva.
Gabriel si Mihai s-au intalnit anul trecut, in timpul campaniei „Fii Mos Craciun pentru o zi”, in care au strans „saci” cu daruri pentru copiii saraci, pe care i-au si vizitat imbracati in Mos Craciun si spiridusii de serviciu. De cateva luni au infiintat, impreuna cu alti tineri, Daniel Cateliu si Horia Ilie, Community Aid Romania. Ei au raspuns campaniei „Salvati copiii sirieni” pe care o desfasuram in „National” si s-au pus pe treaba.
R: In ce a constat munca voastra dedicata refugiatilor sirieni?
Mihai: In primul rand am incercat extinderea campaniei, promovarea noului proiect.
Gabriel: Titlul campaniei pentru Siria a fost „Facem echipa cu Gabriel”, cu completarea „Noua ne pasa de copiii sirieni”. Am avut si o actiune de trei zile la cort, in Piata Universitatii, la Fantani, unde am impartit fluturasi si am stat de vorba cu oamenii.
Mihai: Apoi, am trecut la actiuni concrete, de strangere de ajutoare. Asta inseamna telefoane la sponsorii care ne-au sprijinit mereu, care au incredere in noi.
Gabriel: Pe urma au inceput sa soseasca ajutoarele. Adica am fost chemati la diverse depozite ale sponsorilor nostri, dintre care Rotaract ne-a ajutat substantial cu haine, ca sa luam donatiile. Ne-am dus cu propriile masini (suntem deficitari la acest capitol, nu avem o masina mare pentru astfel de operatiuni). Uneori…, deseori, luam masinile prietenilor…
R: E greu sa fie cineva prieten cu voi!
Gabriel: E greu si pentru familii noastre. Pentru ca punem la treaba pe toata lumea, la incarcat, la descarcat, la sortat, la impachetat… Si vorbim de tone de donatii.
R: Ce ati strans pentru refugiatii sirieni?
Gabriel, Mihai: Cuscus, ulei, zahar, sare, supe la cutii, paste, orez, conserve vegetale, conserve de peste, legume la borcan, bulion, sucuri de toate felurile, cereale, lapte praf formula 1-3 ani, biscuiti, jucarii, haine de copii si de adulti, detergent si multe produse sanitare… Peste sapte tone, majoritatea mancare. Cum campania noastra se axa pe copii, impreuna cu prietenii am facut 400 de pachete pentru cei din tabara Atma, aflata pe teritoriul sirian. Pe acestea doream sa le distribuim personal.
Cititi in numarul de maine: „N-am fost in Siria, ci intr-o lume unde nimeni n-ar putea sa traiasca!”
