Parlamentul a votat, ieri, o noua conducere la Autoritatea Nationala de Reglementare in Energie. Noul sef al este deputatul PSD Dumitru Chirita.
Impus la ANRE de actuala putere, Chirita este un fost sindicalist, care a activat in domeniul energetic, ce-i drept. Inainte de a face pasul in politica, Dumitru Chirita a pornit in viata ca simplu electrician iar in prezent este la al patrulea mandat de deputat, neterminat din moment ce a fost incoronat sef al ANRE. Functie care este o palarie prea mare pentru Chirita, daca stam sa-l ascultam pe deputatul independent (fost ALDE) Remus Borza: ”Am votat impotriva. Vorbim doar de o politizare, de anumite trocuri”. In plus, Borza spune ca proaspetii alesi in fruntea ANRE nu indeplinesc cel putin una dintre conditiile impuse de lege si anume cerinta ca fiecare candidat sa aiba nu numai o vechime in munca de minimum 10 ani de zile dar sa fi si exercitat, pe o durata de cel putin 5 ani, o functie de conducere in domeniul energiei. Conditie pe care Chirita sigur nu o indeplineste, cu tot trecutul sau de electrician plus acela de actionar intr-o companie care avea contracte cu Electrica – experienta consumata de actualul sef al ANRE pe vremea cand era si sindicalist. Cert este ca Dumitru Chirita este cel care va controla de acum inainte piata energetica interna si asta intr-un moment in care colegul sau de partid Iulian Iancu (presedintele Comisiei pentru industrii si servicii a Camerei) acuza ca liberalizarea pietei de gaze s-a facut cu patru ani mai repede decat termenul convenit cu UE si asta cu ajutorul unor ”jocuri politico-economice”.
Chirita SI cele 5 legi ale prostiei.
1.Prima lege a prostiei Omul subestimează numărul idioților care-l înconjoară;
2. A doua lege a prostiei Probabilitatea ca un om să fie prost nu depinde de alte calități ale sale;
3. Legea a treia a prostiei Prostul este acea persoană ale cărei acțiuni duc la pierderi pentru alți oameni sau grupuri de oameni și nu aduc beneficii autorului sau chiar se transformă în evenimente negative pentru el;
4. A patra lege a prostiei Deștepții subestimează mereu potențialul distructiv al proștilor;
5. A cincea legea a prostiei Prostul e cel mai periculos tip de personalitate. Dar trebuie de specificat ce anume îl face pe un prost periculos.
Oamenii proști sunt periculoși pentru că oamenii raționali cu greu pot deduce logic un comportament irațional. Un om deștept poate să înțeleagă logica infractorului, pentru că infractorul este rațional – el pur și simplu vrea să primească cît mai mult câștig, cu toate că nu e suficient de deștept ca să câștige singur. Infractorul este previzibil, de aceea poți face sistem de apărare. Să prognozezi acțiunile unui prost nu poți; el îți va face rău fără vreun motiv, fără scop, fără plan, în cel mai neașteptat loc, în cel mai nepotrivit moment. Nu aveți tehnici de a anticipa atacul lui. Într-o confruntare cu un prost, cel deștept se lasă pe mâna prostului, o ființă întâmplătoare, cu reguli neînțelese de deștepti. Atacul prostului, de obicei, te ia prin surprindere. Chiar și atunci când atacul este evident, ți-e greu să te aperi de el, pentru că nu are o structură rațională. Despre asta a scris Schiller: „Împotriva prostiei, chiar și zeii sunt neputincioși.
Prostul e mai periculos decât infractorul. Rezultatele acțiunilor unui infractor perfect: o simplă trecere a bunurilor materiale de la un om la altul. Societății nu-i e nici mai cald, nici mai frig de la asta. Dacă toți membrii acestei societăți ar fi fost infractori ideali, ea ar fi putrezit încet, dar nu ar fi fost o catastrofă. Întreg sistemul ar fi fost redus la transferul de bogăție în favoarea celor care acționează de dragul acesteia și, luând în considerare că toți ar fi fost infractori, sistemul s-ar fi bucurat de stabilitate. Acest lucru poate fi ușor observat ȋn țările unde conducerea este coruptă, iar cetățenii încalcă mereu legile. Atunci când în scenă intră proștii, tabloul se schimbă. Ei aduc pagube, fără a avea beneficii. Bogăția este distrusă, societatea trăiește în sărăcie. Istoria ne arată că, în orice perioadă, țara progresează atunci când la conducere sunt suficient de mulți oameni deștepți, care să rețină proștii activi și să nu le permită să distrugă ceea ce au creat deștepții. Într-o țară în regres, proștii sunt la fel de mulți, dar la conducere observăm o creștere a numărului de infractori proști printre ceilalți cetățeni – naivi prostuți. Această schimbare cu siguranță crește urmările distructive ale acțiunilor proștilor și toată țara se duce de râpă.