Initial, cand am auzit ca interviurile pentru ocuparea postului de Prim-procuror al Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie vor fi transmise in direct, m-am bucurat. Mai bine nu ma bucuram. M-am gandit ca va fi ca o competitie in care ministrul Justitiei si candidatii se vor bate in idei, in argumente si in analize. Mai bine nu ma gandeam. Am crezut ca voi asista la un meci in care cel putin unul dintre pretendenti va fi scos pe targa. Mai bine nu credeam. Interviurile s-au dovedit a fi o fugareala printre vorbe, ca la leapsa.
Ma asteptam ca Tudorel Toader sa fie mai incisiv si mai punctual. Si ce daca ma asteptam, la fel cum poate sperau si altii? Ministrul s-a aratat mai plictisit ca niciodata si moale in gandire, de parca s-ar fi contaminat de maladia asta de la Augustin Lazar.
Si dracul isi face cruce
Interviul nu era pentru ocuparea unui post de ospatar la carciuma din colt sau de supraveghetor la vulcanizare. Era vorba de ocuparea celui mai inalt scaun in ierarhia procurorilor. Nu mai stau acum sa explic ce presupune asta din punct de vedere profesional si al conduitei morale. Dupa atatea aparitii TV ale specialistilor in justitie, care, chiar daca nu stiu ce inseamna emfiteoza ei tot specialisti raman, as risca sa cad in desuetudine vorbind despre cine este procurorul si ce vrea el. Nici Tudorel Toader n-a atacat subiectul, nici Augustin Lazar nu s-a dat de gol. Dezbaterea pe justitie a lipsit cu desavarsire. In conditiile in care procurorii merg cu jalba in protap la Bruxelles, in care si-au facut gasti de asalt asupra judecatorilor, in care interpreteaza legile de pana si dracul isi face cruce sau actioneaza la comanda serviciilor de informatii, discutia a scapat de sub control si s-a prabusit intr-un penibil total.
Mie mi-a lasat impresia unei intalniri la o cafea intre doi baieti care mai vorbeau si ei de una-alta si care, din cand in cand, se mai tachinau ca sa nu se plictiseasca telespectatorii.
Vorbe multe, idei putine
Nu cred ca ocuparea functiei de Procuror General tine, in mod special, de justificarea banilor cheltuiti pe deplasarile in strainatate. Poate gresesc, dar pentru asta exista alte mecansime care sa scormoneasca dupa adevar si sa-l scoata la iveala. Daca tot s-a ajuns aici, la impuns cu degetul in piept, mai firesc ar fi fost ca Tudorel Toader sa-i ceara lui Augustin Lazar sa-si motiveze derapajele care scot in evidenta vocatia lui politica. Sau sa-l intrebe, punand presiune pe obtinerea unui raspuns, daca numirea Codrutei Kovesi pe o functie inventata are legatura cu independenta justitiei sau face parte din strategia pentru statul de drept al lui Klaus Iohannis? Interviul a capatat repede aspectul unei rafuieli personale, in care niciunul nu voia sa ramana dator.
Daca asta se urmarea, de ce nu i-a intocmit Tudorel Toader atat un inventar al realizarilor, daca or fi fost, cat si unul al esecurilor? Habar nu am. Iar la final sa adauge o nota cu abuzurile si ilegalitatile comise, plecand de protocoalele secrete si terminand cu minciunile rostite public in cazul privindu-l pe detinutul politic Iulius Filip. Sa discuti minute in sir pe tema scuzelor pe care Augustin Lazar ar fi trebuit sa i le ceara in nume personal, nu institutional, chiar nu mi se pare relevant intr-un interviu pentru ocuparea functiei de Procuror General. Vorbe multe, idei putine. Boala lui Lazar, altfel spus, de care s-a molipist si Tudorel Toader.
Ce-aveti, bai, cu Augustin?
De ce nu i-a cerut socoteala ministrul Justitiei, lui Augustin Lazar, despre numarul imens de dosare pe care instantele le returneaza Parchetelor pentru continuarea cercetarilor sau in care s-au pronuntat achitari pentru inexistenta faptelor? Ce au cercetat procurorii din subordinea lui, bunaoara, daca, de cele mai multe ori, judecatorii au decis ca faptele imputate nu sunt prevazute in lege? De ce i-a lasat nesanctionati pe procurorii care au incalcat legea care prevede ca acestora le este interzis sa faca greva? De ce incurajeaza, prin inactiune, o debandada totala in randul procurorilor care au ajuns sa creada ca sunt mai presus de Dumnezeu? L-a pus sa justifice lucrurile astea? Nu am vazut la interviu. Poate se vor da diseara, in vreo editie separata, in care va interveni si Klaus Iohannis, caruia acum consilierii ii pregatesc intrebarea „Ce-aveti, bai, cu Augustin?” I-o scriu in dialectul sasesc, o traduc in germana lui Merkel si apoi in romana, ca sa nu creada ca e imnul national si sa ridice mana la piept.
