Tensiunile Washington-Phenian au atins cote explozive. Dupa ce Donald Trump a avertizat ca amenintarilor proferate de KIm Jong-un la adresa SUA li se vor raspunde cu represalii ingrozitoare, Coreea de Nord a anuntat ca nu va ezita sa atace insula americana strategica Guam, situata in Pacific.
Ultimatumul Casei Albe a facut regimul lui Kim Jong-un sa rupa lantul pentru ca Phenianul a declarat ca, la ora actuala ”studiaza cu atentie un plan operational pentru a deschide focul in zonele aflate in jurul insulei Guam, cu o racheta balistica Hwasong-12 cu raza medie de actiune”, potrivit agentiei de presa nord-coreene, KCNA. Acest plan va fi finalizat si pus in practica ”in orice moment, de indata ce Kim Jong-un, comandantul suprem al fortelor nucleare, va decide”. Insula Guam, teritoriu neincorporat gestionat de SUA, detine o baza navala si o baza militara americane. Cu cateva ore inainte de afrontul nord-coreean, Donald Trump a lansat cel mai dur avertisment facut de un presedinte american regimului comunist nord-coreean. ”Coreea de Nord ar face bine sa prolifereze amenintari la adresa SUA”, a declarat presedintele de la Clubul National de Golf Trump din Bedminster, in New Jersey, unde isi petrece concediul. Apoi a continuat. Daca aceste amenintari continua ”li se vor face fata cu foc si furie”, Trump promitand o reactie de o amploare ”nemaivazuta in lume pana acum”.
Din nou despre doctrina nucleara
Ce se intampla acum intre SUA si Coreea de Nord aminteste de criza rachetelor din Cuba din 1962, numai ca protagonistii erau presedintele american John Kennedy si cel sovietic Nikita Hrusciov. Evident, contextul international era diferit, la inceputul lui 1960 SUA si URSS fiind singurele mari puteri nucleare, care-si testau doctrine ce le-ar putea avantaja in fata adversarului. In 1960, instalarea regimului Castro in coasta SUA era o problema pentru americani care au sustinut, in aprilie 1961, o tentativa de debarcare a contrarevolutionarilor cubanezi in Golful Porcilor, soldata cu un esec total. Castro a profitat pentru a cere ajutor Moscovei iar Hrusciov a prins ocazia pentru a trimite, la mai putin de 200 km de coastele americane, arme ofensive. In octombrie 1962, navele URSS se indreptau spre Cuba pentru a aduce rachete nucleare cu raza medie de actiune. Pentru Kennedy era inacceptabil ca URSS sa tina SUA sub amenintare directa. Kennedy a ales o blocada a Cubei pentru ca , distrugand navele sovietice sau rampele de lansare din Cuba SUA riscau o riposta a Moscovei sau un al treilea razboi mondial. Criza a atins paroxismul in 27 octombrie (”black Saturday”) dar cei doi lideri pregateau deja un compromis. Discret, Robert, fratele lui John Kennedy, procuror general, l-a intalnit pe ambasadorul Moscovei la Washington, Anatoli Dobrinin, si a propus targul: URSS retrage rachetele, navele fac cale intoarsa iar SUA se angajeaza sa nu invadeze Cuba si isi retrag rachetele cu raza medie stationate in Turcia.
Toate optiunile pe masa
Intr-un fel, Trump se afla in situatia lui Kennedy. Nu poate accepta ca lider al Casei Albe sa fie santajat (nuclear) de un dictator comunist dar optiunile sale sunt limitate. ”Toate optiunile sunt pe masa”, declara insa generalul McMaster, consilierul lui Trump pentru securitate nationala. Dar cum? ”Trebuie sa facem tot ce putem pentru a exercita o presiune asupra Coreei de Nord, incercand in paralel sa evitam un razboi foarte costisitor”, a adaugat generalul. Sanctiunile decise de ONU impotriva Phenianului fac parte din aceste presiuni. Pana acum, precedentele l-au lasat rece pe Kim Jong-un. Iar pe nord-coreeni la modul propriu, caci foametea face ravagii in Coreea de Nord. Inclusiv intimidarea militara prin trimiterea de mari forte navale in regiune si survolarea Coreei de Nord de bombardiere ”stealth”. Sau cyberatacuri impotriva programului nuclear al Phenianului.
Timpul, de partea lui Kim Jong-un
In realitate, temerea nu este ca liderul nord-coreean sa lanseze un atac preventiv contra SUA, care are capacitatea sa rada efectiv Coreea de Nord de pe suprafata pamantului. Este suficient ca Nordul sa posede arma nucleara moderna pentru a incerca sa influenteze politica americana. Fostul secretar american al Apararii, Williamn Perry, explica, citat de Slate: Un atac ar fi sinucidere. Dar Kim a aratat un lucru sigur, in cei cinci ani de cand se afla in fruntea tarii, si anume ca este preocupat in primul rand de pielea sa. Dar, daca Kim (33 de ani) are potentiala posibilitate de a replica, o va face asupra oricarei decizii pe care Trump si a succesorilor ar putea-o lua cu privire la apararea aliatilor SUA in regiunea peninsulei coreene. Negocierile cu Phenianul au esuat pe toata linia dar timpul lucreaza in favoarea lui Kim Jong-un care ar putea accepta sa vina la masa tratativelor cand va estima ca programul sau nuclear este suficient de dezvoltat. China si Rusia propun o dubla ”inghetare” a tensiunii din jurul Coreei de Nord: a programului nuclear al Phenianului dar si a sistemelor antiracheta americane din Coreea de Sud si a manevrelor militare americano-sud-coreene. Ar fi, posibil, baza unui nou compromis dar exista un inconvenient major pentru SUA: anume sa recunoasca ca regimul lui Kim Jong-un este o putere nucleara.
Am citit pînã la ” Coreea de Nord ar face bine sa (NU) ,,prolifereze” amenintari la adresa SUA” si n-am mai rãbdat. Pe „NU” l-ai pierdut în noaptea mintii. Dar „a prolifera amenintãri” nu cred cã am auzit pînã acum. În fine, ,, cu prostia, zeii, însisi, luptã în zadar ”. Si Borcea, vînzãtorul de butelii, cred cã ar fi mai meticulos… A profera, Borcea, a profera… Cine scrisese ,, Urlu ”, frate???…